Kill it {changlix}

04

 

Felix stătea întins pe pat, frica începând să îl acapareze. Și-a dat in sfârșit seama că a fost răpit si adus într-un loc necunoscut de o persoană -foarte arătoasă, ar putea spune--care l-a lăsat singur, fără nicio explicație.
Băiatul oftă, ridicându-se din pat. Dacă voia să scape, patul nu era o opțiune foarte bună, așa că se hotărî să verifice ușa -deși știa că șansele să nu fie încuiata erau...ei bine nu erau- dar cu un clic ușa se deschise cu un scârțâit straniu- care i-a ajuns băiatului până in măduva oaselor- ,,Asta a fost mai ușor decât m-am așteptat " a șoptit pentru sine.

Își scoase capul de după ușă, uitandu-se în stânga și în dreapta. Totul părea pustiu, iar tot ce putea Felix să observe era un hol întunecat a cărui sfârșit nu îl putea observa. Își luă aer în piept și ieși din cameră, înaintând pe hol cu pași nesiguri și inima în gât. Își repeta în gând că nu are de ce să își facă griji.  "Nu voi păți nimic, deoarece nu mă aflu într-un film, n-nu am de ce să mă t-tem..." își spuse acesta în șoaptă.

După ceva timp în care a mers în linie dreaptă, simți o prezenta în spate, dar când se întoarse, holul era pustiu " N-nu fi paranoic..." își închise ochii, oftand și își continuă drumul. Înainte să își poată da seama ce se întâmplă, a fost trântit cu forță de un perete, fiind strâns de gât. Când își deschise ochii ceea ce văzu l-a speriat atât de tare încât a început să tremure și lacrimile și-au făcut apariția, incețoșandu-i privirea. "N-nu e real...nu p-poate fi real" însă din păcate, în fața lui se afla un băiat, cu mult mai înalt decât el,  cu ochii roșii și colți ascuțiți. Acesta mârâia spre băiatul speriat. Felix și-a dat seama că nu e același băiat care l-a adus aici.

,,C-cine ești..." pistruiatul a spus cu greu, deoarece începu să rămână fără aer. ,,Întrebarea este, defapt ce sunt" necunoscutul spuse cu un rânjet pe buze, apropiindu-se de gâtul blondului, pentru a-l mirosi. "Ai un miros...diferit față de cei din specia ta. Lasă-mă să iau doar o îng-" însă în acel moment, băiatul necunoscut a fost aruncat în peretele din partea opusă, într-un mod agresiv. Felix cazu în genunchi, tușind și încercând să își recapete oxigenul. După ce tusea i s-a mai liniștit, s-a uitat spre direcția salvatorului său. Era băiatul care l-a adus în acest loc groaznic. Voia să țipe la el, dar in acelasi timp își dorea să îi mulțumească.

,,Nu e nevoie să fim atât de violenți, Changbin " băiatul brunet își scutură hainele de praf, neafectat de impactul cu peretele și se ridică, mergând spre Changbin. Deși salvatorul său era mult mai scund decât băiatul brunet, acesta avea o expresie impunătoare. Băiatul inalt i-a pus mâna pe umăr și s-a întors spre Felix, facandu-i cu ochiul, după care dispăru într-o secundă. Felix a rămas cu gura căscată, confuz -din nou-
,,Nenorocitul" mârâie nervos Changbin, întorcându-si privirea insetata spre Felix.

Bum bum
Am postat si eu dupa 100 de ani.
Mai amintiți-mi si mie de cartea asta peste o săptămână (:
nu promit ca o sa fiu activa, dar no