Sunt în Mall sa îi cumpăr celui mic ceva. Domnul Andres trebuie să aterizeze într-o ora asa ca plecam spre casa. Layla ma tot batut la cap sa nu iau nimic dar cine a ascultat? nu eu. Ajung acasă și când văd că grilele de la intrare îmi dau o cutie de cadou. Îl iau, o iau și pe caro și mergem spre intrare. O las pe Caro jos și și pun cadoul pe masa. Am uitat sa zic ca i-am făcut lui caro un fel de de pătuţ în sufragerie și o pot lăsa în el. O pun acolo și mă duc să iau cadourile cumpărate în timp ce mama, pot sa spun asa se așeză jos.
După ce le duc cadourile, merg și mă pun pe canapea. Aprind televizorul și dau pe muzica, ma uit la Caro care începe să danseze si zâmbesc. Iau cadoul frumos împachetat și il deschid. În el era inelul lui Alia. Inelul de la mine, amndoua aveam, unul de argint și unul de aur. Pe interiorul lor scria BFF iar ele aveau semnul infinitului. Mai găsesc un trandafir și o scrisoare.
"Draga mea prietena, nu am putut sa iti spun în faţă dar eu plec. Plec în altă ţara, mereu te voi iubi. Știu că te doare că dacă am plecat ţi-am dat inelul primit de la tine, vreau să îl ai ca amintire de la mine. Este posibil sa nu ne mai vedem niciodată. Te iubesc enorm și trandafirul acela este artificial. Când acesta se va ofili se va ofili și lrietenia noastră, ai grija de tine și de Ceilalţi."
Izbucnesc în plâns și mama ma ia în brate.
- A plecat, a plecat și ea. *Spun printre plânsete.*
Ethen intra în casă și când mă vede vine repede spre mine.
- Ce sa întâmplat? *Ethen și mă ia în brațe*
- Alia a plecat, ma abandonat! *Spun eu și încerc să îmi revin, dar nu pot era ce-a mai bună prietenă a mea, era sora mea din alta mama.*
- O sa fie bine, ști? O sa va rentalniti și o să fie totul bine, o sa vezi. *Ethen*
- Ea era singura care ma credea. *Eu*
- Cu ce sa te creadă scumpo? *Mama soacra*
- Când Ethen a fost răpit atunci, eu nu puteam sa cred asta. Le tot spuneam ca îl simt, ca este în viață dar nimeni nu ma credea doar ea. Toţi ma făceau nebuna doar ea nu. *Spun eu revenindumi*
- Hai gata, ţi-am adus ceva ce cred ca o sa re bucure....*Spune el lăsându-mă în suspans*
- Ce? *Eu*
- Asta! *Spune și scoate o scoică cat palma de mare*
- O scoică? *Eu confuză*
- Nu, asta. *Spune și o deschide acolo se aflau viitoarele noastre verghete*
- Ai cumpărat verighetele? *Eu*
- Dap. *Spune el și mă ia în brate.* Vreau să văd un zâmbet.
- Tu, tu, tu! *Spun și încep să rad*
- Mult mai bine. *Ethen*
- Ma duc sa pregătesc masa. *Spun în timp ce dau sa ma ridic. *
- Nu este nevoie, vom merge la restaurant. *Ethen*
- De ce când avem mâncare încât să hrănim tot cartierul? *Ethen*
- Haide iubito, te rog!! *Ethen și face o fata de catelusi*
- Bine Ethen, după mine este ok. *Eu*
Iau inelul Aliei și il pun degetul arătător, pe mana cealaltă avându-l pe al meu. Am tot vorbit pana au venit Ceilalţi. Primi care s-au dat jos din mașină au fost Anisia, bebele și Alin soțul Anisiei. Tata,pentru ca asa îi spun de când ne-am cunoscut.
