Am coborât cu liftul și cand intru în sufragerie o vad pe Andra?
- Andra? Ce faci aici? *O întreb eu și o las pe Caro, toţi se uitau la noi și mie nu îmi place.*
- Mama și tata au planuit sa faci un accident, nu foarte grav să mori dar destul de grav să pierzi copilul. *Spune ea*
- De unde ști? *O întreb eu*
- Erau în cameră la ei, am vrut sa le spun sa renunte, dar am auzit ca tot vor mărită una din noi. După am auzit asta și na. *Spune ea*
- Uite, dacă mai auzi ceva îmi spui. Stai calmă, ma ocup eu. De nu îl fac pe Andrei ala sa își dorească să moară. *Eu*
- Ai grija surioară.*Spune Andra*
După ce a plecat și l-am liniștit putin pe Ethen, pe mama și tata. Pentru ca Anisia știe că fac la fel. Am urcat într-o mașină care nimeni din familia mea nu o știe:
Nu am mai folosit-o decât la curse. Plus ca nu este a mea, este a lui Ethen. Ajungem la un restaurant pe gustul lui Ethen, adică scump. Intram și după ce ne duce la masă de o chelneriță care îi tot făcea ochi dulci lui Ethen. Sa trecem peste, ne-am așezat și am dat un scaun la o parte să poată sta și Caro în căruț cu noi.
Vine aceeasi chelneriță și ne întreabă ce vrem, uitându-se la Ethen.
- Vrem alt chelner! *Ii spun eu rece*
- Cum dorești! *Spune ea și da sa pleca, dar este întreruptă de mine. *
- A, și mai vreau sa vorbesc cu șeful tău. *Tot eu, toţi privesc ca la un spectacol iar Ethen rade pe sub mustați.*
- Desigur.*Spune și pleacă.*
- Ști ce mai îmi place mie la tine Ethen? *Eu*
- Uimește-mă! *Ethen*
- Ai ales restaurantul bunicului meu, a fost al lui, acum este al prietenului lui cel mai bun. Mergeam în fiecare seară la plimbare cu mașina. *Spun eu*
Carlo vine și va datii seama că numai ma cunoaște.
- Buna ziua. Sunt Carlo Moretti, sunt proprietarul acestui local. Ce sa întâmplat?*Carlo*
- Buna Carlo, sunt Crista Brown. *Eu*
- Aceea Crista? *Intreaba și face ochi mari*
- Da, bătrâne. Nu ma mai recunoști? *Eu*
- Nu te-am mai cunoscut. Am vorbit zilele trecute cu bunica ta și nu mi-a spus nimic. *Carlo*
- Ce? Ai vorbit cu bunica? Nu mai știu nimic de ea, mie teama sa nu îi facă mama și tata ceva. *Eu*
- Sa înțeleg că au rămas la fel, cu Andra în suflet și cu tine afara. Iau interzis nu bunicitale sa te caute, sa vorbească cu tine. Stai liniștită, nu o sa îi poata face nimic, este cu mine. Este păzită. *Carlo*
- Ce ma bucur. Sa îmi dai adresa si voi veni eu să o iau. *Spun eu*
- Dar pana la urma de ce mai chemat? *Carlo*
- Eee.....nimic. M-am răzgândit din ce voiam. Sa ai grija. *Eu și el pleacă. *
- Și? De când îl cunoști pe Carlo? *Ethen*
- De la 5 ani, dar la 7 când am început să semăn cu bunicu în multe privințe am stat mai mult cu el și cu bunicu. *Raspund eu*
- Draga, vreau sa te întreb ceva dar sper ca nu te superi. *Mama Soacra*
- Întreabă-mă orice mama. *Eu*
- De ce nu te suporta părinti tai. *Mama Soacra*
- Pai este o poveste lunga. *Spun eu și mă uit la Caro* Neplăcerile asta au început încă de când am împlinit un an. Mama zicea ca de că teorie îl vedeam pe bunicu nu îmi mai trebuia mâncare, tata, mama, sora. Nimic, asa ca tatei nu îi plăcea, dar eram copil și zicea că nu știu ce fac. La 5 ani, în vacanta am stat cu bunicul, el modifica motoarele mașinilor și eu mă uitam la el. Îmi place, îi ai dădeam și sculele necesare. Carlo venise sa îi facă ceva bunicu la mașină și văzuse cum sunt de aproapriata de bunicu. Ia zis lui tata ca semăn mai mult cu bunicu decât seamănă el, fiind băiatul sau. Tata zicea ca i-am furat tatăl ceea ce nu cred ca se poate. *Spun eu și mă opresc pentru ca vine un chelner sa ne ia comanda. *
- Povestești după draga! *Mama soacra*
După ce am comandat în timp ce așteptam să vină mâncarea Caro a adormit și eu am început să povestesc.*
- La 7 ani Fin fiecare weekend plecam la bunici. Nu îmi plăcea să stau acasă, ai mei îmi tineri predici ca începusem să nu mai port rochie, blugi și trening era la ordinea zilei la mine pa când la sora mea fuste și rochiţe. Bunicul a vrut sa fac pian și am accepta doar ca sa ma învețe să conduc. Am început destul de bine la pian, vocea ma ajuta și faptul că sora mea nuare voce mama se oftica mai rău. Mama sa obișnuit cu ideea dar tata nu. Făceam ce voiam eu cu bunicul, începusem să nu îi mai spun mamei dacă îmi plăcea de cineva, ci bunici, asta după moartea bunicului. *Spun eu esentialul*
- Deci, tatăl tău este gelos, de asta te urăște. Ca erai prea apropiata de tatăl lui?*Tata*
- Da, după moartea bunicului petreceam timp ce bunica, au îndepărtat-o și pe bunica. Am rămas singura, la 16 ani au plecat în altă tara cu pretextul afaceri. Asta a fost cel mai bun lucru pe atunci. Asa sunt ei, mama ma iubește, ma acceptat dar tata nu. Nu ma considera fiica lui. *Spun eu*
- Îmi pare rău.*Tata*
- Mie nu, ma bucur astfel nu eram cu sunt. Eram baieţoasă de mice și sunt și acum. Mai puteam sa fac ce am făcut dacă eram ca Andra, suntem gemene dar suntem diferit. *eu*
- Sa lăsăm poveștile lacrimogene, sa vorbim despre sarcină ta. *Spune Anisia*
- Da cumnata, ce vreti sa aveți? *Alin*
- Băiat!*Eu și Ethen* Paste, Fructe de mare. *Spunem tot amndoi*
Începem să râdem ca nebuni. Toţi de la masă rad și se amuză pe seama noastră, continua sa spunem aceleași cuvinte la intamplare*
- Astea sunt puteri telepatice. *Anisia* Cumnata la ce ma gandesc? *Ma intreaba*
- Abia aștept să vină mancarea ca iti este o foame de lup.*Eu*
- Cum ai? *Anisia*
- Era adevărat? Eu ziceam ce gândesc eu. *Spun*
Va urma .......
