Smaraldul ochilor tăi

Capitolul 4

    Urmatoarele trei zile trec fără alte discuții purtate de mine si Dylan.

    Cand plec spre casa , aud câțiva pași șovăielnici în spatele meu si o voce care ma striga pe nume.

— Clara , asteapta-ma.

— Mă întorc si-l văd pe Noah apropiindu-se de mine.

— Hei , ce mai faci ?

— Ămm..ocupată cu școala , spun eu rușinată si entuziasmată pentru simplul fapt ca m-a băgat în seamă.

— Te duci acasă?

— Da..

— Stai în zona cinemaului , nu ?

— Da , de unde stii ?

— Te-am vazut întâmplător într-o duminică prin partea aceea a orasului.

   Oh Doamne , își aminteste chiar si ziua în care m-a vazut.
Sper ca n-am gandit cu voce tare...

— Deci , vrei sa mergem împreună în drum spre casa ?

— Sigur , de ce nu.

    În drum spre casă îmi povestește despre echipa de fotbal în care joacă si mă invită sa iesim în club weekend-ul care urmeaza.

    Inima imi zburda pur si simplu la auzul acestei invitații, dar punctul culminant al fericirii mele este în momentul în care ma sărută fin pe pometi si ma ia în brate în semn de la revedere.

    Primul lucru pe care îl fac cand intru în camera mea , e să le sun pe fete si sa le povestesc cele întâmplate.

— Clara , e prima ta întâlnire cu un băiat. Și nu orice baiat , ci un baiat de care ești îndrăgostită încă din clasa a 8-a , spune Melody.

— Si pentru ca întâlnirea sa fie una perfecta , o sa te aranjam chiar noi , intervine Ava.

— Multumesc , dar totusi trebuie sa va spun un gand care îmi trece prin cap.

— Spune

— De ce pana acum nu m-a invitat niciunde si acum a facut-o ? Credeți ca are legătură cu simțul lui masculin declanșat de venirea lui Dylan ?

— Nu stiu , poate , dar important e ca se întâmpla , nu conteaza cauza , îmi spune Ava.

— Si știu ca e ceea ce îmi doresc de atat de mult timp , dar nu vi se pare totusi prea mult o primă întâlnire în club ?
Adica eu nu stiu sa dansez atât de bine.

— Glumesti ?! Cat de greu ar putea fi , spun ele la unison.

   Convorbirea se termina cu discursuri motivationale din partea fetelor pentru mine.

   Am cele mai bune prietene.
Au dreptate , trebuie sa am încredere în mine ca totul va decurge perfect.

   Cu gandul acesta ma pun în pat si adorm cat ai zice peste.

   Ziua urmatoare este plină de chicoteli legate de întâlnirea care ma așteaptă.

   Cand ies din liceu ca sa plec acasă, simt deodată ca cineva mă izbește de peretele din spatele școlii.
Privesc doi ochi , care îmi sunt însă de nerecunoscut din cauza furiei care se intensifică în ei.

— Dylan , ce faci ? Esti nebun ?

— Da , am luat-o razna din cauza ta..

— Vrei sa-mi dai drumul ? Te rog , mă doare..

   Dylan îmi dă drumul la încheieturi , iar furia începe sa-i dispară treptat din ochi , fiind înlocuită de tristețe.

— Îmi pare rau , n-am vrut sa te ranesc...

— E în regulă. Deci , îmi spui ce-ai pățit?

— E adevărat ca Noah te-a invitat în oras ?

— Da , dar tu de unde ști asta ?

— S-a lăudat în fața coechipierilor că are întâlnire într-un club cu tine.

— Si ? Care e problema ta ?

— Nu înțelegi, a spus că e primul băiat care a reușit sa te facă sa-i pici în plasă.

— Nu te cred , Noah nu e un asemenea baiat.

— Sper ca nu te duci. Cine stie ce se poate întâmpla.

— Cel mult o sa ma sărute,  îi spun eu lui Dylan , desi ma înroșesc imediat dupa ce rostesc cuvintele.

— Esti nebună daca crezi ca o sa-ti faca doar atât.

   Nervoasă si cu ochii plini de lacrimi plec de langa Dylan , dar mă ambitionez si îi strig în timp ce mă îndepărtez:

— O sa merg chiar daca ție nu-ti convine. Noah e un baiat bun . Nu o sa-ti dau tie satisfacția de a-mi controla mie viata.

    Nu ma întorc sa-l privesc desi îmi doresc sa-i vad expresia feței.
Sper sa nu regret cuvintele dure adresate lui Dylan...

* Acest capitol a fost mai lung. Se pare ca inspirația vine când nu te aștepți*