Capitolul 8

551 46 10
                                    

    Seara trecută a fost una cu adevărat specială.
Am savurat fiecare moment alături de un băiat pentru care până acum credeam că n-aș putea simți nici măcar simpatie.

    Urmatoarele zile Dylan nu a venit la școală. Și nu pot să nu mă gândesc  care este motivul dispariției lui.

   Într-o zi , când ajung la cursuri , observ că locul lui Dylan este ocupat de Noah.
Nu am mai vorbit cu el de la ieșirea în club.

— Noah , ce se întâmplă? De ce te-ai mutat ?

— Păi dacă tipul cel nou , care de fapt nu prea mai e nou de ceva timp , nu vine , atunci stau eu lângă tine.

— Unu la mână: îl cheamă Dylan , doi la mână : daca ești nesimțit te invit să pleci.

    Noah se apropie de mine și îmi pune mâna pe picior.
În clipa urmatoare Dylan intră pe ușa.
Se înfurie si pleaca val vârtej din clasă .
Fug după el până în curtea școlii . Apoi se oprește .

— Dylan , ce-ai pățit?

— Scuze , chiar am încercat să stau departe de tine când mi-ai zis că-l placi pe Noah în seara aia.Dar să te vad si acum că îl lași să te atingă mă distruge. Îmi spune el țipând.

    În secunda urmatoare mă lipește  de un zid al liceului și îi simt buzele freamătându-le pe ale mele.
Rămân uimită de gestul lui , dar nu pot spune că îmi displace. Dar oare e normal să nu mă simt deranjată de această nouă reacție ?! Adica mie îmi plăcea de Noah până să devină un nesuferit.

   Dylan se îndepărtează de mine.

— Îmi pare rău , nu am vrut să te pun într-o postură inconfortabilă.

— N-ai de ce să-ți para rău , îi spun în timp ce brațele mele își croiesc drum în jurul gâtului lui , prinzându-se de el ca o liană.

   Gestul meu îl lasă cu gura căscată câteva secunde , însă își revine repede și îmi cuprinde talia , aducându-mă mai aproape de el.

   Pe față i se conturează un zâmbet mulțumit și sexy , ce mă aduce cu capul în nori , exact cum îmi spunea Melody acum ceva timp.

— Nu-ți imaginezi decât timp îmi doream să fac asta , îmi spune.

   Auzim clopoțelul sunând , ceea ce înseamnă că trebuie să intrăm în clasă.
Mă ia de mână și dispărem după cele două uși ale școlii , fericiți ca doi nebuni.

   Deși povestea noastră a început cu pași greșiți , se pare că se termină cu pași corecți și știu că alături de el voi putea înfrunta orice.


SFÂRȘIT

Smaraldul ochilor tăi Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum