Smaraldul ochilor tăi

Capitolul 6

    După seara precedentă, mă aștept la o atitudine cât mai ostilă din partea lui Dylan.

    Așadar intru în clasă și mă așez la locul meu.
Observ însă ca Noah nu se afla la liceu. Probabil că are ochiul învinețit , iar reputația de asemenea.

   Dylan se joaca cu un pix , astfel încercând să-și ascundă furia care se pare că nu i-a trecut de aseară.

— Hei , cum esti ? încerc eu să-i captivez atenția.

— Cum sunt ?! pufnește el sarcastic. Oare cum as putea sa fiu după ce te-ai comportat asa de urât cu mine în condițiile în care eu te-am ajutat ?!

— Ok , am înțeles ideea..îmi..cer scuze.

— Wow cat de rau îti pare. Ma uimesti.

— Bine , îmi pare foarte rău pentru cum m-am comportat.
Nu trebuia să-ți vorbesc așa. Pot sa fac ceva ca sa ma revansez ?

— Pai..

— Deja nu-mi place cum sună.

— Ai putea să mergi la o întâlnire cu mine.

— Cred ca nu vorbesti serios..

— Oh ba da. Ba chiar vreau sa te prefaci că esti în al nouălea cer ca iesi cu mine.

— Poate în vise.

— Si ale mele si ale tale , spune el cu un zambet jucăuș pe față.

    Îmi dau ochii peste cap , dar nu pot sa mă abtin sa nu chicotesc.

— Deci , cand si unde ?

— Minunat. Mâine la ora 19. Locul îl vei vedea cu ochii tai.
E o surpriză.

— Fie..

    Când tocmai intru pe usa casei primesc un sms de la Dylan : " deja îmi e dor de tine"
Raspunsul meu : "promit ca o sa te enervez mai mult maine".
Arunc telefonul pe pat si ma duc la duș.
    În timpul dusului mă gandesc numai la cat de mult ma poate enerva Dylan.
Desi îmi place sa ma enervez pe el..ce aiureli gandesc...

    Nu-mi e nici macar prieten , darămite să-mi placă de el.

* îmi pare rau pentru acest capitol mai scurt doar ca sunt în criza de timp*