Blood sweat and tears

TOMORROW

  06.03.2020
   Seokjin 
"Ladies and gentlemen. Our flight from Los Angeles to Incheon International Airport, Seoul, will be landing shortly."

Încă puțin și voi ajunge în Seoul. În Seoul din nou. Valul de emoții mă ia pe nepregătite.

Oare ce voi găsi când voi ajunge?
Oare Seoul e la fel ca atunci când l-am văzut pentru ultima dată?
Oare îi voi vedea?

Avionul aterizează, iar pasagerii coboară rând pe rând.
Când pun din nou piciorul pe pământ, privesc în stânga și în dreapta. Nimeni. Nimeni pe care să recunosc.
La ce te așteptai, Jin?
-Nici eu nu știu, îmi răspund în șoaptă.

Amintirile despre Seoul îmi apar în minte sub forma unui film. Iau o hotărâre bizară pe moment. Îmi ridic bagajul. Privesc spre cer.
Și pornesc spre locul pe care îl numeam cândva "acasă".

   Jimin
Stau întins pe canapea în timp ce Taehyung stă pe fotoliu, jucându-se cu Yeontan. Dormul pare atât de pustiu doar cu noi, cei care au mai rămas.
Privesc tavanul și aștept.

Ding dong!

Așteptarea a luat sfârșit.
Mă ridic și mă îndrept spre ușă. În prag stă Hoseok cu o cutie de pizza în mână. Zâmbetul lui veșnic a dispărut de mult timp. Tuturor ne-au dispărut zâmbetele.

Mergem în camera principală, unde Taehyung îl mângâie pe Yeontan absent.

-Am adus pizza! spune Hoseok.
Pune cutia pe masa din mijloc și o desface.
-Yoongi unde e? întreabă Taehyung privind în gol.
Hoseok îmi aruncă o privire rapidă. "Nu i-ai spus?" mă întreabă el fără cuvinte.
Eu îmi cobor capul, fixând cu privirea covorul.
-A decis aseară că nu mai vrea să facă parte din BTS, răspunde Hoseok acum mâhnit.
-De ce nu mă surprinde?
-Tae, încep eu, nu trebuie să te superi pe el...
-Nu mă supăr. Oricum nu mai am sentimente pe care să le consum.
Eu și Hoseok facem un schimb de priviri. Taehyung observă.
-Era prea frumos să fie adevărat, nu?
-Taehyung, a durat 6 ani, spune Hoseok. Cândva trebuia să se sfârșească, nu?
-Și totuși s-a sfârșit acum.

Eu și Hoseok îl privim. El a fost cel mai afectat de destrămarea trupei dintre toți. De plecarea membrilor. Și de ceea ce a cauzat asta.

Ding dong!

-Cine e? întreabă Hoseok.
-Habar nu am, răspund eu.
-Poate e Yoongi! strigă Taehyung, acum puțin entuziasmat. Poate s-a răzgândit!

Aleargă spre ușă pentru a o deschide.
Eu și Hoseok îl privim triști. Nu are cum să fie Yoongi. Nu după ce a spus aseară. 
Ne așteptăm să-l vedem venind înapoi dezamăgit, cu vreo factură în mână. Dar nu revine.

   Seokjin
-Jin hyung...?
În fața mea e Taehyung. Șocul i se întipărește pe chip. Arată la fel. Aproape la fel. S-a mai înălțat. Acum e mai înalt decât mine.

Îi zâmbesc nesigur. Când am decis să vin aici, nu m-am gândit cum aveau ei să reacționeze.
Taehyung mă îmbrățișează. Acum realizez cât de mult mi-a lipsit băiatul asta.

-Taehyung, ce se...
În pragul ușii se oprește Jimin, iar în spatele lui, Hoseok. Pe fețele lor înfloresc zâmbete. Mă îmbrățișează și ei, alături de Taehyung.
Până la urmă, nu a fost o hotărâre bizară.
                                         *
-Deci doar voi trei ați mai rămas? îi întreb eu.
-Da, răspunde Jimin. După ce ai plecat tu în America, ceilalți au hotărât că nu mai vor să facă parte din BTS.

-După ce ai plecat tu, a urmat Namjoon, spune Hoseok. Zicea că fără tine nu există BTS și a ieșit din trupă. Acum e în proces de a deveni profesor de engleză. Iar apoi a urmat Jungkook. După ce a plecat, nu am mai auzit nimic de el.

-Și aseară Yoongi a hotărât să plece, continuă Jimin. El a fost puțin mai... direct. A spus că oricum BTS nu va mai fi niciodată la fel și că nu mai are rost să facă parte din trupă. "Oricum vom pleca toți" spunea el.

Încuviințez din cap absent. Îl privesc pe Taehyung. Nu a mai scos nicio vorbă de când a deschis ușa pentru a mă lăsa să intru. Îl ține pe Yeontan în brațe. Taehyung mă vede.

-Tu ce crezi? mă întreabă el. Va mai fi vreodată BTS la fel? Vom putea să o luăm de la capăt? Vom mai putea fi ca înainte?

Vom putea să o luăm de la capăt? Vom mai putea fi ca înainte?

Taehyung mă privește cu ochi rugători. Speranța din el se spulberă când îi răspund:
-Nu, Taehyung. Pentru noi nu mai există vreo șansă.

Jimin și Hoseok își coboară capul, însă Taehyung mă privește atât de intens, încât nu pot să îi susțin privirea.