Blood sweat and tears

DANGER

06.03.2020
Yoongi
Privesc pe fereastră. Privesc furtuna care izbește geamurile. Luna nu se mai vede. Au acoperit-o norii.

Așa cum m-au acoperit și pe mine.
În minte îmi apare expresia de pe chipurile lui Jimin și Hoseok când le-am spus că ies din BTS. Nu am putut să îi spun lui Taehyung. Nu puteam să îl văd că face cu mine cum a făcut cu ceilalți.

De ce nu treci peste? De ce încă te gândești la asta? De ce încă vrei să suferi?
Întrebări fără răspuns.

   05.03.2020 - Yoongi
-Yoongi? Mi-a spus Hoseok că ai ceva să ne zici.
Oftez. Nu le pot face asta. Însă nu am de ales. Nu mai am.

-Jimin, Hoseok... Eu nu mai pot continua.
-Ce vrei să spui? mă întreabă Hoseok.
Îl privesc în ochi. Lacrimile încep să apară încet în ochii lui. Și ai mei.
-Eu... eu ies din BTS.
-Poftim?
Jimin mă privește șocat.
-Cum așa? De ce?
-BTS nu va mai fi niciodată ce a fost. Niciodată. Și o știți și voi.
-Dar... credeam că vom încerca să îi convingem pe ceilalți să se întoarcă, spune Jimin tris.
-Jimin, cine crezi că se va întoarce? Jin a plecat în America. Namjoon se pregătește pentru a fi profesor de engleză. De Jungkook nu am mai auzit nimic-e clar că nu mai vrea să ținem legătura. Nu se va întoarce nimeni.
-Yoongi, ești sigur de asta? mă întreabă Hoseok.
-Da, Hoseok. Sunt sigur. Nu mai pot continua așa. Nu mai putem continua așa. Oricum toți vom pleca. Și nu mai are rost să rămân în trupă.
-Dar, Hyung...
-Jimin, pentru noi nu mai există nicio șansă.

O tăcere tensionată se așterne între noi. Apoi Hoseok spune:
-De ce nu l-ai chemat și pe Taehyung? De ce ne lași pe noi să îi spunem vestea?

"Pentru că nu pot să îl văd făcând ceea ce a făcut când au plecat Namjoon și Jungkook. Pentru că nu aș suporta să văd asta. Nu pot trăi asta de 3 ori într-o viață."

-Taehyung doarme acum. Și nu voiam să îl trezesc.

Cu astea fiind spuse, ies din dorm. Și merg spre casă.
"Cât timp a trecut! Cum de mai știu drumul? Oh, așa e. Unele lucruri rămân."
  
   05.03.2020-Taehyung
'-Jimin, pentru noi nu mai există nicio șansă.'
Cuvintele mă izbesc din plin. "Pentru noi nu mai există nicio șansă."

Nu pot auzi totul prin ușa din lemn masiv, oricât de mult mi-aș apăsa urechea de ea. Dar cu siguranță am auzit bine ceea ce a zis Yoongi. "Pentru noi nu mai există nicio șansă."

'-De ce nu l-ai chemat și pe Taehyung? De ce ne lași pe noi să îi spunem vestea?'

"Deci nu voia să-mi spună în față."

'-Taehyung doarme acum. Și nu voiam să îl trezesc.'

"Cine doarme, Yoongi? Nici măcar nu ai venit în camera mea să vezi ce fac."

Aud pași. Mă strecor cât de repede pot în cel mai apropiat dulap. Aud cum se deschide ușa. Apoi, pași apăsați. Și ultima dată, un oftat.

"Prea bine. Îți voi face jocul."

  06.03.2020
   Yoongi
Mai bine că nu i-am spus în față. Suferea mai mult decât ar fi trebuit. La fel cum a suferit când au plecat Namjoon și Jungkook. Oare ei își mai amintesc? Oare se mai gândesc la asta? Oare le mai pasă? Oare le-a păsat vreodată?

Un fulger luminează deodată cerul. Apoi dispare. Se stinge. Chiar și cel mai puternic fulger, cea mai puternică sursă de lumină, se stinge. La fel ca noi.

Încă nu am uitat toate articolele din ziare, reportajele, interviurile, știrile: BTS-trupa fenomen; BTS cucerește întreaga lume cu noul lor hit; BTS doboară recordurile; BTS-cea mai mare trupă de băieți din lume.

Cea mai mare trupă de băieți din lume. Fulgerul. Sursa de lumină. S-au stins. BTS s-a stins.

  6.03.2020
   Taehyung
-Nu, Taehyung. Pentru noi nu mai există vreo șansă.
"Jimin, pentru noi nu mai există vreo șansă."
Aceleași cuvinte. Zile diferite.
Îl privesc pe Jin șocat. Exact asta a spus și Yoongi aseară. De ce toți repetă asta?

"Nu se poate. Trebuie să mai fie ceva. Orice. Trebuie. Nu se poate să nu fi rămas nimic" îmi doresc eu să spun, însă cuvintele nu vin.

Nu mai e nimic de făcut. Nu mai au încredere în ei. Nu ne mai avem unii pe alții. Am renunțat să mai credem. Să mai sperăm.

Am încercat. Când a plecat Namjoon. Când a plecat Jungkook. Am încercat să îi fac să înțeleagă. Să îi fac să înțeleagă cât de important e totul. Că nu putem renunța. Nu acum, când avem cea mai mare nevoie să fim puternici.

Am încercat. Nu am reușit.