Blood sweat and tears

RUN

7.03.2020
Yoongi
   10:13
-M-ai chemat aici doar pentru a-mi aminti ce s-a întâmplat? mă întreabă Jungkook.
-Nu, sigur că nu. Te-am chemat aici ca să vorbim.
-E important? Știi... ar trebui să fiu altundeva acum.
-Da. Este. Ai mai auzit ceva de Namjoon?
-Nu.
-Dar de Jin?
-Nu.

Îl privesc pe Jungkook. El îmi evită privirea. Pare agitat.

-Jungkook, s-a întâmplat ceva?
Ezită. Eu insist.
-Jungkook?
-Hyung... eu... trebuie să plec.

Cu astea fiind spuse, Jungkook se grăbește pe aleea acum acoperită de ceață.

Seokjin
   12:10
-Jin hyung, te poți da mai încolo?
Hoseok stă în fața mea cu un bol cu popcorn și un sprite în mâini. Îi fac loc pe canapea.
-Ce-i cu toate astea? îl întreb eu.
-Oh, nimic. Voiam să mă uit la meci. Joacă din nou Liverpool cu Tottenham.
Hoseok aprinde televizorul din fața noastră.

Știri de ultimă oră, spune o voce. Unul din foștii membri BTS a fost găsit în stare gravă în Gyeonggi. Atenție, urmează imagini care vă pot afecta emoțional.

Pe ecranul televizorului se derulează imagini pe care le privesc cu sufletul la gură. Nu îmi dau seama cine e. Însă un lucru e cert-Jungkook, Yoongi sau Namjoon.

Eu și Hoseok facem un schimb de priviri speriate.

Jungkook
Merg cât de repede pot. Mă așteaptă. Nu îl pot lăsa de izbeliște. Nu acum.
Murmur "scuze" de fiecare dată când dau peste un om. Însă asta nu contează acum. Trebuie să ajung. Cât de repede pot.

   Jimin
-Ce e cu fețele astea?
Eu și Taehyung îi privim pe Hoseok și Jin, care stau împietriți pe canapea.
-Cineva a fost găsit în stare gravă în Gyeonggi, reușește Hoseok să spună.
-Cine?
-Yoongi... Jungkook... sau Namjoon.

Cuvintele mă izbesc din plin. Îi arunc o privire lui Taehyung. El își privește ceasul.
-Voi... de unde știți? îi întreb eu.
Jin arată spre televizor.
-Știrile...

Liniștea se așterne între noi. Nimeni nu mai îndrăznește să spună nimic.

-Și ce facem în cazul ăsta? reușesc eu să spun.
Taehyung iese din cameră. Noi privim în urma lui.

   Yoongi
Mă îndrept spre casă. Mă gândesc la Jungkook. La cum a ezitat să îmi răspundă.
Sigur s-a întâmplat ceva.
Gândurile mă copleșesc, iar acum instinctul e cel care mă coordonează spre casă.

   Jungkook
Acum alerg. Alerg cât de repede pot. Trebuie să ajung acum. Trebuie. 
E prima dată în ultimele luni când îmi trimite un mesaj. Cu siguranță e important. Mai ales că e din partea lui. El nici când făcea parte din BTS nu trimitea mesaje, decât dacă era ceva urgent.

   Jimin
-Hai să mergem la spital. Cu siguranță trebuie să fie acolo. Oricare dintre ei, spune Jin.
Eu și Hoseok îl privim triști și încuviințăm din cap.

-Să îl chemăm și pe Tae? întreabă Hoseok cu glas scăzut.
-Nu, spun eu. Dacă voia să facă ceva în privința asta, nu pleca.

Toți trei ne îndreptăm spre ușă. Mergem spre spital. Pentru a afla adevărul. Pentru a afla tot.

  Jungkook
-Jungkook?
Privesc în direcția de unde vine vocea. Și îl văd.
-Namjoon?

Mă apropii de el. S-a schimbat mult în ultimele luni.
-S-a întâmplat ceva? îl întreb eu.

De ceva timp "s-a întâmplat ceva?" e un fel de "salut! ce mai faci?" pentru mine. Pentru noi. De ce?

   Hoseok
Dăm buzna în spital. Ne îndreptăm spre recepție.

-Căutăm un pacient, spune Jin ferm.
-Îl cunoașteți personal? Sunteți rude cu acel pacient? ne întreabă asistenta.
-A făcut parte din trupa noastră, zice Jimin trist.
-Și pe cine căutați?

Facem un schimb de priviri.
-Min Yoongi... Jeon Jungkook... sau Kim Namjoon.

Așteptăm încordați.
-Salonul numărul 7.

Nu ai de gând să ne spui și cine e în salonul numărul 7?!

-Mulțumim, spun eu.

Mergem cât de repede putem spre salonul 7. Jimin deschide ușa. Rămâne nemișcat în prag.
-Yoongi...?

   Taehyung
Sunt în camera mea. Îmi privesc ceasul de la încheietura mâinii care arată ora 13.

"Cineva a fost găsit în stare gravă în Gyeonggi."
Yoongi... Așa ai făcut și data trecută.

De fiecare dată când suntem aproape de a ajunge în prezent, prezentul bun pentru noi, ei fac aceleași greșeli. Iar eu trebuie să le repar. Din nou și din nou.

"De ce îmi îngreunați munca?" i-am întrebat eu. Oare ei la ce se gândeau? Nu prea cred că și-au dat seama. Nici eu nu mi-aș fi dat. Dar date fiind împrejurările...

De fiecare dată când încerc să îi ajut, să evit, să previn, nu reușesc. Oare când voi reuși?

Îmi înlătur gândurile și întrebările fără răspuns. Acum trebuie să îl ajut pe Yoongi.

Rotița ceasului începe să se învârtă la atingerea mea, o lumină albă, puternică fiind emanată de acele care se învârtesc în sens invers.

Peste mai puțin de două secunde, mă trezesc în pat, un sunet asurzitor răsunând în încăpere.
Alarma.

Iau telefonul de pe noptieră. Ora 7:00.

De data asta, nu voi încerca. Voi reuși.