le arunc eurilor mele euforice
niște stele
să nu moară de deficit
de minuni
în zilele astea
când plouă cu univers peste grădina-mi de crampe
la copcă
să nu-și mai amintească de mine
de monștrii mei
genii
și de țepii ce le țin colivii
de marmură
le arunc niște bucăți de viață
niște vise
căci mi-au fost devotate-atâtea morți
merită și ele să moară
visătoare
*8*
*02.07.2019*
CITEȘTI
aripile unei picături de clor
Poetrycadavrul unei toxicități trandafirii în mijlocul unei camere cu oameni orbi;