ca o floare ce se deschide pe nisip
mă dau cu capul de ușă și o sparg
în pești de sârmă
de îmi curg cioburile pe ochi
ca o lebădă ce-și mănâncă puii
și disper
strig spre lună
și spre mine
dar sunt surdă de fapt
sufletul meu e surd când îl doare ceva
dar are auz de stele
când îl cheamă rănile tale
*m-am săturat de infinit*
*11.07.2019*
CITEȘTI
aripile unei picături de clor
Poesíacadavrul unei toxicități trandafirii în mijlocul unei camere cu oameni orbi;