aripile unei picături de clor

*3*

simțindu-ți păcatele pe piele

îmi zboară insomniile la tine

și fac insolație

de-atâta tu

de-atâta eu

și de nimic

nimic în colivia spre grădină

nimic în hiper-somnul ciocolatei

nimic aici

nimic acolo

nimic între galaxiile noastre 

convulsive

nimic

nimic mai mult de patimi surde

nimic mai mult de soare-lună

poate iubirea, totuși, e pedeapsa

și noi prea inocenți de ghilotină

*aripi de nicotină, zâmbește până mori*

*29.06.2019*