Troubled

patru

Harry.

Zborul consta in sporovaitul fara sfarsit al lui Hannah si mancarea statuta din avion. Un pulalau si-a lasat copilul sa loveasca cu picioarele in spatele scaunului meu in marea majoritate a timpului, iar el a facu greseala de a se certa cu mine in timp ce eu il insultam, iar copilul pur si simplu se holba la mine. Jur, parca se uita la Satana in persoana.

Aterizarea avionului e ceea ce ma trezeste din atipeala mea; pe cat de tare am incercat, pur si simplu nu am putut sa ajung in acea dulce stare de inconstienta. Spatele palmelor mele se freaca somnoroase impotriva ochilor mei, iar eu arunc pumnale catre Hannah cand se apleaca brusc in fata mea si priveste ceea ce fereastra micuta a avionului are de oferit.

"Asta-i atat de tare. Nu-mi vine sa cred ca suntem in America!" mana ei zboara pe langa fata mea in timp ce ea arata cu degetul spre ceva, si imi trebuie toata forta pe care o am pentru a ma abtine sa nu o rup.

"VAD IHOP!"

"Hannah, te rog opreste-te din vorbit dracului pentru doua minute!" Louis isi ingroapa capul in perna, inabusindu-si vocea. Las sa-mi iasa un raset usor si ma intind in scaunul meu.

"Cat e ceasul?" intreb eu pe nimeni in particular in timp ce imi desfac centura.

"1:09," pufneste Louis langa mine.

Stomacul meu chioaraie ca la comanda, iar mintea mea este inundata de ganduri despre mancare.

Ne apucam bagajele odata ce toata lumea din fata noastra iese, iar noi ne facem loc spre partea din fata a aeroportului. Picioarele mele lungi sunt umflate din cauza ca au fost strivite in ultimele opt ore, iar eu chiar trebuie sa ma pis.

Ii informez despre apucaturile mele, si ma indepartez ca sa ma duc in treaba mea. Pisoarele sunt mici si jenante, iar un tip s-a pus chiar la cea de langa mine, lasandu-ma extrem de inconfortabil. Cand termin, ma alatur din nou grupului si ne indreptam spre lifturi. Hannah incepe sa chitaie cand ajungem la ele si arata spre fund. Un barbat intr-un costum tine in mana un semn cu numele noatre, asteptandu-ne.

Nu e singur; un grup de barbati asteapta impreuna cu el cu camerele lor indreptate spre noi.

"Stiam eu ca vom avea un sofer! La naiba, vreau sa ma mut in America. In ce stat suntem?  Ah, stai, nu suntem in Alabama?"

"Hannah, ce nu intelegi din 'taci dracului din gura'? Nimeni nici macar nu te asculta, si ma calci pe nervi. Ai vorbit non-stop in ultimele noua ore. Taci odata," scuip eu.

Ea isi da ochii peste cap inainte de a muti in sfarsit. Cred ca am pus-o la punct, si sper ca va ramane asa. Ajungem jos si e evident ca vrea sa fie macar un kilometru intre noi. Isi pastreaza distanta si merge repede in fata mea.

Geanta mea e luata din mainile mele in timp ce tipul o pune in portbagajul masinii sale impreuna cu cea a lui Hannah si a lui Louis. Trebuie sa ma abtin din a-l da cu curul de pamant cand o arunca nepasator de parca nu as avea nimic din ceea ce imi apartine indesat in ea. Cand ma intorc, vad o lentila de camera impinsa imediat in fata mea. O imping inapoi si ma holbez la nenorocitul care se ascunde in spatele ei.

"Harry, ce crezi despre Proiectul Disciplinar?" Se impinge el si se misca mai aproape de mine.

"Ai cam trei secunde sa iei rahatul asta de camera din fata mea sau vei fi nevoit sa gasesti un nou mod de a putea plati pentru pensia ta alimentara," amenint eu, iar el se retrage fara tragere de inima. "N-am chef de vorba, asa ca nu intreba dracului." Cu asta, deschid usa si ma catar in spatele SUV-ului. Ma uit pe fereastra in timp ce il aud pe acelasi om incercand sa vorbeasca cu Louis.

"Poti sa ne spui ce o sa se intample cand o sa te intalnesti cu familia? Cum crezi ca se vor comporta cand iti va vedea infatisarea? Crezi ca sunt obisnuiti cu punkeri buni de nimic ca tine?"

Louis isi impinge limba intr-o parte a obrazului si zambeste inainte sa raspunda.

"In primul rand, du-te dracului. In al doilea, n-am idee cum se vor comporta pentru ca nu ii cunosc personal. Spre deosebire de tine, nu judec pe cineva fara ca macar sa vorbesc cu ei inainte. Asta e tot?" Louis ii trimite un zambet sarcastic, iar maxilarul barbatului se incordeaza de furie. El incuviinteaza inainte de a se intoarce si de a-si lua camera sa scumpa cu el.

***

"Harry, tovarase, trezeste-te. Am ajuns."

Imi ridic capul si ma uit prin jur la multimea de fete care se uita la mine. Imi frec mana care ma doare, si un cascat imi scapa printre buze. Masina ramane tacuta in timp ce ne continuam drumul la vale.

Suntem afara in mijlocul nicaieriului. Imi apas capul de geamul masinii, uitandu-ma la randuri dupa randuri de porumb trecand pe langa mine intr-o ceata galbena. Un miros anume imi ascuteste simturile, iar eu imi acopar nasul de la duhoarea ingrozitoare in timp ce aceasta umple incet masina.

"Ce dracu e aia?" intreb eu. Intrebarea mea primeste un raspund cand vad o vaca in mijlocul unui  teren.

"Muu," o voce micuta spune din spatele meu.

Ma holbez la ea in timp ce ea imi zambeste.

"Harry, inveseleste-te la naiba. Ai un bat in cur sau ceva? Zici ca esti bunica-miu, iar eu nu vreau sa locuiesc cu bunica-miu in urmatoarele sase luni," ma tachineaza ea.

Ii arunc degetul mijlociu.

"Asta-i spiritul!" exclama ea.

In timp ce mergem mai departe in josul drumului, o constructie ne sare in priveliste. E alba, si arata de parca ar putea sa se prabuseasca in orice clipa. Un caine urias merge prin jurul perimetrului, si isi ridica capul in directia noastra in timp ce parcam.

"Cred ca glumesti dracului. Suntem intr-o nenorocita de ferma," confirma Louis.

"Am ajuns in Hillbilly Hell," sunt eu de acord.

Ajungem la o oprire in fata unei case maro uriase. E mult mai draguta decat cealalta cladire, si opusul complet al baracii de cacat unde stau eu. Ne dam jos unul cate unul, fiecare dintre noi intampinand caldura soarelui. E mult mai cald aici decat in gerul din Londra cu care m-am obisnuit.

Cainele incepe sa latre si se repede la noi. Imping animalul departe de mine in timp ce el incearca sa adulmece partea din fata a blugilor mei, invadandu-mi complet intimitatea. Imi miroase bagajul inainte de a continua, gasind-o pe Hannah care il intampina bucuroasa.

Ma aplec ca sa-mi leg sireturile, dar ma opresc cand o pereche de cizme pline de noroi se opresc in fata mea. Sprancenele mi se incrunta in timp ce ma uit in sus pentru a vedea un barbat masiv cam la mijlocul varstei a treia holbandu-se in jos spre mine. Ma ridic si imi aduc umerii in spate, acum potrivindu-ma cu inaltimea lui. Ochii lui albastri imi scaneaza fiecare centimetru din infatisarea mea: alunecand de la fata mea, la bratele mele, si noi la cizmele mele zgariate inainte de se intoarce la a se holba in ochii mei.

"Eu sunt James, tutorele tau in urmatoarele sase luni. Luati-va bagajele si haideti inauntru, avem niste reguli pe care trebuie sa le stabilim," spune el fara menajamente. Observ puternicul accent sudic din vocea lui si il dispretuiesc imediat.

Nu incearca sa-si mascheze ochii sai critici in timp ce acestia poposesc asupra micului nostru grup. James se intoarce si merge pana la usa din fata, ordonandu-ne in tacere sa il urmam. Am presupus ca o sa fie un nenorocit, dar nu am crezut ca va fi asa. Nu a fost nicio strangere de mana sau vreun zambet, nici macar o intampinare calumea, de fapt. Dar, nu il invinovatesc totusi. As face la fel daca trei adolescenti cu tatuaje, piercinguri, si o atitudine proasta ar aparea la usa mea.

Ne-am adunat lucrurile si l-am urmat inauntru. Ne indruma spre ceea ce presupun ca e bucataria chiar inainte de a putea prinde o frantura din ceea ce se afla in casa.

"Luati un loc," spune James. Sta jos la masa din bucatarie si isi impreuneaza mainile. Ma asez de partea cealalta a sa si ma uit la cateva fotografii care atarna pe perete. Una anume imi atrage atentia.

E o fotografie a unei fete in mijlocul unui teren. Parul ei brunet inchis la culoare este adunat pe un umar, si e ciudat sa vad ca nu are nicio emotie in expresia fetei ei. Dar chiar si cu lipsa sa de emotie, e remarcabil de atractiva.

Ochii mei sunt smulsi de la poza cand o femeie intra in camera. Spre deosebire de nenorocitul ei sot, ea ne ofera un zambet binevoitor. Femeia arata bine: figura inalta, o fata draguta si de asemenea un aer binecuvantat. Nu e greu sa observi asemanarea dintre ea si fata din poza.

"Eu sunt Thea," se prezinta ea incet si isi ocupa locul gol de langa James.

"Bine, hai sa trecem direct la subiect si sa taiem asta de pe lista," incepe el dar este intrerupt de catre usa din spate care se tranteste.

"Ah, imi pare asa de rau. E-eu nu stiam ca-"

Ma intorc ca sa vad o fata impiedicandu-se in fata intrarii. E fata din poza; am avut dreptate despre  asemanarea dintre ea si mama ei. Dar, are formele mai mari decat ma asteptam in prima faza, cu solduri largi alaturate de o pereche de ochi surprinzatori de albastri. Pot sa-mi dau seama ca nu astepta trio-ul nostru din modul in care privirea ei speriata palpaie intre noi repede, avand grija sa nu se holbeze prea mult.

Sau poate ca ne astepta, dar nu se astepta la asta.

Cand ochii sai blanzi imi intalnesc privirea mea dura, ingheata. Fata se aseamana cu o caprioara prinsa intre faruri, si nu pot sa ma abtin sa nu ranjesc la reactia ei catre mine.

Dragut.

Intrerupe competitia noastra intensa de holbat cand James ii ordona sa se aseze.

"Da, Domnule," murmura ea si se posteaza langa Thea.

"Melanie, astia sunt Harry, Louis si Hannah."

Ea ii examineaza din nou pe ceilalti doi incet, uitandu-se intentionat catre mine la final. O nuanta de roz creste incet in obrajii ei in timp ce se holbeaza mai departe, iar ea isi inlatura repede ochii spre maculatorul galben de pe masa cand imi musc buza.

E ciudata, foarte ciudata.

Trece putin timp inainte de a-mi muta privirea de la ea si ma concentrez asupra tatalui ei. Bate din palme tare si le freaca una de alta pentru a ne capta atentia.

"Bine atunci, sa incepem."