Uraște-mă, Soro!

Capitolul 2

Dupa o noapte nedormită, Anne se trezește cu gândul la Rachel si sora sa. Ii este mila pentru ele. Vrea sa le ajute, dar nu știe cum. Dimineața monotona avea efect asupra zilei plictisitoare.

Un zgomot mic se auzise in incapere. Anne se uita pe telefon la mesajul primit. Era o invitație in club pentru diseară. Se pregăti frumos ca sa facă impresie buna celor de acolo si pleca spre club. Înăuntru era o atmosfera distinsa de muzica DJ-ului ce punea acordurile celor de la 1D.

Erau dame de companie ce dansau la bara ca sa mai scoată si ele un ban. Anne băuse pe timpul petrecerii si era ametita. Se urcase la volan beata si conducea spre casa. Din spatele ei se auzeau sirenele mașinilor de poliție. Apăsa mai tare pedala de accelerație. Gonea cu polițiști in spatele ei prin New York. Făceau slalom printre masini , dar benzina era pe terminate. Cu o ultima frana opri mașină din goana nebună prin oraș. Era inconjurata de gabori din toate părțile nu avea unde sa fuga. Un polițist se aproprie de ea si incepu sa vorbească fara sens:

- Ești arestata pentru conducerea sub influenta alcoolului si pentru deranjarea liniști publice. Te așteaptă o școală de corecție, domnișoară.

Gaborii o încătușară si o dusese la secție. Anne începu sa plângă. Lacrimile ei se vărsau pe obrajii ei. Nu voia sa ajungă o delicventă. Nu voia sa ajungă la școală de corecție. Voia sa o ajute pe Rachel, dar nu așa. Avea o viață nu o putea irosii prin scoli de corecție.

In interiorul ei se simte vinovata, dar si judecata. Tristețea o învălui si pe interior. Sentimentele nu mai puteau fi ascunse de nimeni acum. O așteaptă in școală zile lungi pline de agonie si tristețe. Știa asta trebuia sa se bucure cat mai are timp, dar sentimentele nu puteau fi ținute in suflet pentru nesfârșit. Odată si odată trebuiau eliberate din cutie.

Anne ajunge cu forță acasă unde trebuia sa vorbească cu toți despre ce se întâmplaseră. Trebuia sa își ia la revedere de la toți. Intra in casa si o văzu pe mama ei speriată. O apuca de mana si o ruga sa se așeze sa o asculte pentru ca nu o va mai vede are curând. Ii povestise toate cele întâmplate de la club si pana acum. Seara asta trebuia sa plece spre Școală de corecție.

Își făcu bagajul si o saluta pe mama ei care îneacă plângea cerând mila de la polițiști. Se ridica sa o sa sărute pe Anne pe frunte. Anne o cuprinse pe mama ei intr-o îmbrățișare prin care ii arata toate sentimentele ei. O privise atent înainte sa iasă pe ușa casei care ii fusese acasă pana acum.

Nu știa nimic de Rachel si nici daca o va vedea vreodată cat va sta închisă in acel loc. Voia sa o mai vadă pe Carla inca odată. Voia sa o vadă pe acea fata care înțelegea ce simte ea. Nu i se părea ciudat sa vadă o fata plângând si ea mai plânge câteodată. Sentimentele ii inundau mintea tulbure. Își vedea întrega viață prin fata ochilor roși de plâns. Era o fata sensibilă nu o criminală sau mai stiu eu ce. I se părea desprinsa din povestea ei si lipsit intr-una complet lipsita de sens.

Dupa un drum lung cu masina de politie ajungem la școală de corecție. Nu arata ca o școală ci aducea mai mult sau mai puțin labo închisoare de maxima securitate. Polițiștii o luat pe Anne pe sus si o aduseră in fata biroului directorului. Acesta deschise ușă si ii înmâna Annei un orar cu activitățile si cu nr camerei la care stătea.

Aceștia o eliberară pe Anne. Ea fugi pe holurile reci pana la camera ei. Înăuntru mirosea a fum de țigară si alcool ieftin. Pe pat sta o fata cu parul negru întoarsă cu spatele la ușă. Se ridică brusc după ce Anne a închis usa celulei.

Ea se întoarse spre Anne privind-o in ochi. Fapt ce ii dădea fiori. Anne studia atent pe fata ce stătea in fata ei si observa trăsăturile familiare ale acesteia. Nu putea fi chiar Rachel? Fata misterioasa își ridica capul prin pământ lăsând sa i se vadă chipul. Anne o recunoavuse, era chiar Rachel. Era schimbata de cum era la școală. Părea învăluita in mister si tristețe. Nimeni nu scote niciun cuvânt, albele își dădeau seama cine era cealaltă persoana. Anne nu era prietena cu Rachel, dar nici dusmane. Așa ca se rezuma sa o salute pașnic. Așezându-se pe pat.

- Bună, Rachel.

- An..Anne?

- Da eu sunt, răspunse ea la replica lu Rachel.

Ambele fete se așezară pe pat începând sa își zică fiecare povestea sa. Anne rămase uimita la auzul faptelor lui Rachel. I se părea ciudat ca ea poate face așa ceva. Rachel a omorât cu sânge rece un om ce i-a făcut rău. Rămăsese cu traume adânci după toate acestea, nu era de vina ea pentru comportamentul ei ci trecutul plin de judecăți pripite.

Amândouă se duc la somn fara sa își mai zică nimic. Anne prinsese curaj fata de Rachel. Nu o mai ocolea si ii zicea totul știa bine ca nu avea ea cum s-o omoare. Niciuna nu avea somn.

- Vino aici jos! striga Rachel către Anne-Marie.

- Putem vorbi si așa, de ce să vin jos?

- Vino jos! se răsti Rachel la ea.

Anne coborî din patul ei si se puse lângă Rachel. Ii simțea respirația atât de aproape de inima ei. O vedea cum adormise. Ii putea da un sărut pe frunte fara ca acesta sa simtă, doar un sărut. Ii atinge capul cu buzele sale si o săruta.

Acesta își deschise ochii si o văzu pe Anne lângă ea. E așa frumoasă fata asta.Ochii Annei se închiseră lăsând-o sa adoarma in liniștea noptii. Rachel statea lângă ea ca un înger păzitor. O studia atenta pe fata asta. Simțea ceva ceea o atrage la ea. Simțea acea scânteie in inima pe care o persoana o simte când iubește. Ea nu știa cum e sa fi iubit si nu știe cum sa iubească. Iubirea ei s-a lăsat cu trădări si apoi tragedie după tragedie. Si-a pierdut părinții într-un atac armat asupra lor, rostea acestea pentru bani.

Pentru ea bani nu-i putea cumpăra fericirea si nici iubire ce doar familia ți-o ofere. Au fost jucate pe degete si acum mai sunt doar ele. Dacă cealaltă ar muri ar muri si cealaltă ca sa fie împreună cu sora sa pe partea cealaltă. Simțea un gol pe interior, iar inocența Annei o făcea sa se simtă mai bine. Cu ultimele gânduri adormi.