Uraște-mă, Soro!

Capitolul 1

Cu timpul Anne-Marie se maturiză, dar rămăsese o fata cuminte si ascultătoare. Timpul trecut o făcea sa își dorească sa vadă cum s de partea cealalta a porții. Își dorea sa vadă cum e sa trăiești de partea cealaltă sa trăiești pentru tine nu pentru alți. Sentimentele o măcinau pe interiorul ei deja șubred de la decesul bunicii sale. E insemnase mult pentru Anne-Marie, iar pierderea ei o lăsa pe mica făt cu un gol in suflet.

Vara și-o petrecea ci prietena ei, Sarah. Sarah era o fata orfana lăsată in grija bunicilor. Ea era maturizata de mică sa aibă grija de ea. Erau prietene bune, dar șes vedeau rar. Se plimbau_prin parc fara a scoate nicio vorbă.

- Vrei sa vedem ce sa afla de partea cealaltă a porții? o întreba Sarah pe Anne-Marie in șoaptă.

Anne-Marie se uita surprinsa la prietena ei. Zâmbetul ii dispăruse de pe față, iar in locul lui apăru un rânjet forțat. Anne nu se gândise niciodată la așa ceva. Dar intriga si curiozitatea ei o făcu sa zică da in fata lui Sarah. Fata rânji brusc la auzul vorbelor lui Anne.

Amândouă au plecat lăsând in uram parcul cu ulmi care îți dădea o oarecare protecție. Se îndreptau ușor spre marginea orașului. Anne era neliniștită cu legare la ce avea sa se întâmple de partea cealaltă a porții. Nu o văzuse niciodată, dar Sarah ii spusese ca acolo trăise primii săi ani de viață. In mintea ei este un amalgam de emoții si de amintiri ce ii lăsa urme adânci pe conștiință. Nu cunoscuse teama de viitor, dar știa ca va urma.

Ajung la porta ce le dă fetelor fiori. Anne nu o mai văzuse pana acum, dar știa povesti îngrozitoare despre ce se afla de partea cealaltă a porții.

- Daca ne prinde vreun demon? o întreabă Anne pe Sarah care deja se apropria de poarta închisă cu un lacat de fier.

- Sunt povești! Au fost scornite ca sa nu ne apropriem de ceea ce înseamnă viață!

Anne tremura de frica. Locul acela pustiu si slab luminat îți da un fior pe spira spinării. Sarah se aproprie de parta luând-o pe Anne de mâna o trase spre intrare.

O împins e brusc in față, iar aceasta căzu jos in fata intrări. Sarah deschise poarta vorbind ceva ce Anne nu înțelegea. Apoi o împinse înăuntru cu forță. Anne nu vede a nimic decât roșu aprins si un coridor. Nu vedea pe nimeni nicaieri si doar se ridica si pasi, lumina din spatele ei se stinse. Mai pasi odat alta lumina se stinse. Începu sa alerge in lungul coridorului in timp ce luminile se stingeau in timp ce totul devenea mai negru si mai încețoșat.

Anne coti dreapta cuprinsa de frică. Liniștea din jurul ei lăsa de înteles ca nu mai avea cale de întoarcere pe lumea cealaltă. Alerga prin holul slab luminat si ii văzuse ieșirea. Lumină de la sfârșit lăsa de înțeles ca acolo se sfârșește totul. Ieși din coridor si văzuse in fata ochilor o casa. Era ceva misterios la ea ceva anormal ceva ce te atrăgea.

Acum înțelese totul prietena ei nu era o fata normala, ci un demon cu chip omenesc. Ea fusese persoana ce o văzuse in tunel acum câțiva ani buni. Ea era ispita ce a făcut-o curioasa. Ea era un demon.

Trecuse timpul, iar Anne se pusese într-un colț si suspina. O auzise cineva. Acel cineva cobora scările si lăsa sa i se vadă rochia lunga de voal pe semne ca era o femeia. Femeia nu arata îngrozitor ci chiar avea o fata de copil. Se apropria de Anne-Marie si ii pune mana pe cap părintește.

- Cum de ai ajuns aici? Si cum te numești, draga mea?

Anne înghiți in sec si ridica capul provincio pe acea femeie in ochi. Avea in ochi o sclipire copilărească. O privea atentă pe Anne studiind-o din cap pana in picioare. Anne își drese glasul si începu_sa ii povestească femei ce se întâmplase până acolo. Lăsa sa-i cada pe obrajii roși o lacrima de durere. Femeia o ridica de jos si o așeza pe canapeaua din piele care cândva era elegantă. O privea atenta pe Anne si începu sa povestească:

- Anne-Marie, sa nu îți fie frică. Sunt sora mai mare a unei fete de la tine din liceu. Nu sunt o demoniță. Te rog iartă-mă daca te-am speriat. O cunoști cumva pe Rachel Adams?

- Da e in aceeași clasa cu mine, dar nu a zis nimănui ca are o soră. Dar nu a mai venit la școală de ceva timp ști cumva de ce?

Femeia suspina încet. O privi cu mila pe făt ce stătea lângă ea semăna cu Rachel doar ca era mai inocenta si mai copilărească.
Semăna cu ea când era mica.

- A ajuns la o școală de corecție. Nu mai spune la nimeni, e secret. L-a înjunghiat pe cel ce a violat-o când era mai mică, am plătit mulți bani ca sa se mușamalizeze totul. Ea e acum închisă intr-o celula a unei scoli de corecție pentru tineri delicvenți.

Anne rămăsese buimacă. Dac știa asta de mai de mult timp o putea ajuta pe Rachel sa nu facă ce a facut. Acum is da seama de ce se zicea ca de partea cealaltă a porții sunt demoni cu chip omenesc. Totul prinde contur, cuvintele ii devin ajutor si ajutorul scăpare. Voia s-o ajute pe Rachel sa iasă de acolo sa fie lângă noi, dar nu știa cum. Are acasă o familie ce o iubeste , dar vrea sa o ajute si pe Rachel si pe sora sa.

- Te pot ajuta sa o revezi pentru scurt timp pe Rachel, zice Anne-Marie cu stupoare in glas.

Ochii lui Carla, caci asa o chema pe sora sa, se umeziseră. O vedea pe Anne-Marie ca o prietena chiar daca s-au cunoscut de câteva momente.

- Si cum ai de gând sa faci asta? o întreba cu amărăciune Carla pe Anne

- Voi intra in Școală de Corecție.

Când auzi asta Carla pornise într-un plâns de durere după Rachel. O iubea pe sora sa dar nu și-ar fi închipuit ca cineva o va ajuta si ii va șterge lacrimile ca Anne-Marie. O lua in brațe pe ființă care stătea lângă ea si o săruta părintește pe frunte. Anne-Marie se uita la ea cu milă, ea știa cum este sa pierzi pe cineva drag. Nu era prietena foarte buna cu Rachel, dar ii era colega de clasa. Putea închide ochii si trece peste toate astea, dar ea alesese sa se lupte pentru toți sa fie alaturi de toți. Ea vrea sa fie bine pentru toți chiar daca ea va avea de suferit din cauza asta. O îmbrățișa din nou pe Carla înainte sa își ia rams bun si sa spere ca nu se va întâmpla ceva rău.

Pleca de acolo pe unde intrase, dar de data sta coridorul lung_i s doare ascuns de adevărul familiei astea. Ei au ales sa se ascundă de lume sa își ascundă sentimentele față de toți ce i-au urat. Anne ieșise in graba din coridor si se îndrepta spre casa ei, dar nu înainte sa își i-a rămas bun de la Carla care o însoțise pe tot parcursul coridorului in șoaptă.

S e îndrepta agale spre casa ei lăsând totul in urmă, dar nu_putea sa își limpezească mintea. Cele auzite o tulburaseră si nu va avea somn pana când nu ajunge lângă Rachel.