Revolutionar

Prima zi de școală (Î.R)

Mami l-a trezit devreme, l-a îmbrăcat în costumul ăla bleumarin, i-a aranjat şapca, apoi l-a dus în sufragerie la pozat. Tati l-a luat de mână şi l-a pus lângă televizor. “Zâmbeşte!” A zâmbit, orbit de blitzul aparatului. Apoi l-a pus pe canapea, cu ghiozdanul în braţe. Alt blitz. Lângă bibliotecă – blitz. La bucătărie i-a mai făcut o poză, în timp ce încerca să mănânce o felie de pâine cu unt şi caşcaval. A vrut să se ducă la toaletă, dar i-a fost frică să nu vină tati dupa el şi să-i facă o poză, aşa că s-a hotărât să se ţină.

            Mami i-a verificat de trei ori penarul, o dată ghiozdanul şi de două ori i-a îndreptat şapca. “Vezi să nu o pierzi!” Tati a venit din dormitor îmbrăcat în căpitan “Gata! Hai să mergem!” Atunci mami a început să-l pupe. Mai întâi pe obrazul drept, apoi pe stângul, iar pe dreptul şi când credea că a terminat, l-a mai pupat încă o dată pe obrazul stâng. Tocmai când se pregătea să iasă, s-a trezit şi mamaia (tataia era plecat la pescuit). Si iar a luat-o de la capăt: obrazul drept, obrazul stâng… Noroc cu tati că l-a tras puternic de mână şi a putut să se smulgă din pupături. În faţa blocului s-a întâlnit cu Corina. Ea era cu un an mai mică şi încă nu se ducea la şcoală. Când l-a văzut îmbrăcat în uniformă şi cu ghiozdanul în spate a început să chicotească. El s-a înroşit tot şi, plin de importanţă s-a făcut că n-o vede. Fata nu s-a descurajat şi, mergând după el câşiva paşi, l-a întrebat când vine acasă. I-a aruncat o privire foarte afectată “Depinde, nu ştiu la cât termin orele!” Ea a ridicat din umeri nepăsătoare şi a plecat.

            Până a ajuns în faţa şcolii, tati nu a scos nicio vorbă. Doar îl trăgea de mână iar el mai mult alerga, încercând să ţină pasul. Curtea şcolii era plină. Tati l-a lăsat lângă un copac “Stai aici să văd la ce clasă eşti!” şi s-a dus spre şcoală. Nişte băieţi mai mari au venit la el “Ce faci bă piciule? Care e tovarăşa ta?” A ridicat neştiutor din umeri. “Lasă-l bă” zise altul, “nu vezi că nu ştie nici pe ce lume se află?” Atunci a apărut tati. Când l-au văzut, băieţii ăia mari au plecat repede. S-a aşezat pe vine, i-a aranjat şapca şi l-a pupat pe frunte “Pe tovarăşa ta o cheamă Valeria şi este o femeie tare drăguţă. Acum du-te şi tu la careu, cu ceilalţi copii. Şi să fii cuminte!” În timp ce mergea, fără să ştie cu siguranţă unde, s-a întors să-şi privească părintele. Stătea nemişcat lângă copac şi zâmbea. S-a dus şi el timid spre grămada de copii. În timpul ăsta, o tovarăşă foarte grasă citea o listă. Şi-a auzit numele la clasa I-a B şi s-a mutat la al doilea careu. După ce a citit tovarăşa toate numele, în faţa lor, a venit o altă tovarăşă blondă, foarte tânără şi foarte frumoasă. Le-a zis că o cheamă tovarăşa învăţătoare Valeria şi că va fi învăţătoarea lor. Apoi le-a prins în piept, cu ace de gămălie, câte o hârtie pe care era desenat un ghiocel. Le-a zis că aşa se vor recunoaşte între ei, că aşa vor şti că sunt din aceeaşi clasă. Un băiat brunet, mai înalt decât el, i-a dat un ghiont în coaste “Stai să vezi ce fac!” S-a dus la rândul din dreapta şi a făcut schimb cu un ochelarist. I-a dat ghiocelul pe o buburuză. În timpul ăsta, tovarăşa educatoare îi aranja doi câte doi: fată, băiat, fată, băiat. Cum el era printre ultimii, s-au terminat fetele, aşa că tovarăşa l-a aşezat cu ochelaristul. Apoi i-a rugat să facă linişte şi s-o urmeze până în sala de clasă.

            Când au intrat în sală, copiii s-au speriat văzând că era deja plină. Părinţii stăteau printre rânduri, toţi cu flori în mână. Mai mult nu a văzut pentru că imediat ce a intrat în clasă au început blitzurile din toate direcţiile. Printre luminile ce i se descărcau în ochi a încercat să-l găsească şi pe tati. Într-un târziu l-a văzut, în dreptul ultimei bănci, de pe rândul din mijloc. S-a dus direct spre el. Tovarăşa i-a rugat să se aşeze în bănci tot fată, băiat, fată, băiat. Cum iar a rămas cu ochelaristul, l-a implorat din ochi pe tati. El a înţeles imediat şi s-a dus la tovarăşa educatoare. Nu ştia ce au discutat, dar toavarăşa a venit, l-a luat de mână şi l-a aşezat în banca a treia cu o brunetă urâtă. Apoi a început să strige catalogul. La sfârşit, când tovarăşa a întrebat dacă mai este cineva care nu s-a auzit strigat, ochelaristul a ridicat mâna. Tovarăşa l-a întrebat cum îl cheamă şi s-a mai uitat încă o dată în catalog. “Esti sigur că esti la mine în clasă?” Atunci, ochelaristul a început să plângă, în timp ce tati îi făcea poze cu noua colegă. Tovarăşa a ieşit din clasă cu ochelaristul şi s-a întors mai târziu cu băiatul ăla înalt. Atunci a aflat că pe băiat îl chema Popa Ionuţ şi că “deja este un băiat foarte neastâmpărat”, moment în care părinţii au zâmbit. A urmat dictarea orarului. Toti părinţii şi-au scos foi şi pixuri, în timp ce tovarăşa citea orarul. Tati, lângă el, scria, privind-o din când în când pe tovarăşa. I-a văzut aparatul foto atârnându-i de gât şi şi-a adus aminte că trebuie să facă pipi, dar nu a vrut să fie singurul elev are se duce la toaletă în prima zi de şcoală, aşa că s-a ţinut. Orarul era destul de simplu: intra la 12 şi ieşea la 4. După ce a terminat şi cu programul din ziua de vineri, tovarăşa a început să explice părinţilor că este nevoie ca elevii să aibă parte şi de o pregătire suplimentară, drept pentru care, în fiecare sâmbătă, de la ora 10, ţinea la şcoală două ore de pregătire suplimentară. Toti părinţii au notat şi ziua de sâmbătă, chiar şi al lui.

            După orar trebuia să dea florile. Tati i-a pus în braţe cel mai mare buchet de flori din întreaga clasă şi l-a împins spre catedră. Pe drum s-a lovit de Vlas Adriana, o fetiţă cu părul roşu, prins regulamentar în codiţe. Avea un buchet la fel de mare. A urât-o din prima clipă. Tovarăşa i-a pupat şi le-a spus că se vor vedea mâine la ore. Tata l-a luat de mână şi l-a alergat până acasă unde îl aştepta bunicul. “Băăăă! Ce băiat mare te-ai făcut!? Gigi, ia fă-ne o poză!” Când l-a văzut pe tati că duce aparatul la ochi, a zâmbit automat. Îl trecea rău de tot. BLITZ!