La coadă (Î.R)

21 0 0
                                    

        Când o auzea pe mami că îi zicea dimineaţa: „Diseară mergem la restaurante!”, îi venea să plângă de nervi. Trebuia să ajungă acasă mai devreme, de obicei îl lua tati de la şcoală şi, cum intrau pe uşă, mami îi lua în primire: „Haideţi la îmbrăcat!” Scotea din dulapul vechi, în care îşi ţinea mamaia hainele când venea pe la ei, tot felul de gioarse. Vechi şi urâte. Pe el îl îmbrăcau cu o bluză sau un tricou cu care stătea vara la ţară, şi o pereche de blugi vechi şi cam scurţi; tati punea pe le un trening pe care îl folosea când repara prin casă; iar mami punea pe ea o bluză de-a bunicii şi o fustă pe care a vrut să le-o dea rudelor de la ţară, dar a zis că mai bine o foloseşte ea. Îmbrăcaţi aşa, cu multe plase în mâini, plecau spre restaurante.

            Începeau cu Dunărea, de lângă Luna Park. Tati stătea la coadă, în faţă, iar mami se făcea că se duce spre Park, dar fugea repede prin spatele restaurantului. Bineînţeles că îl lua şi pe el. Şi acolo era o coadă, dar mai mică decât în faţă. Îi plăcea mai mult la coada asta că toţi adulţii aveau copii cu ei şi puteau să se joace. Aici se mai întâlnea şi cu tovarăţa doctor Mugur, colega lui mami şi cu Andrei şi Maria, copiii dânsei. Ei erau mai mici aşa că ascultau tot timpul de Răducu. Asta până când apărea tovarăşul bucătar. Atunci, toţi copiii trebuiau să fie lângă adulţi şi să stea cuminţi: „Să nu se supere tovarăşul pe noi!” Şi ceilalţi adulţi aveau tot haine mai vechi. Chiar şi tovarăşa doctor Mugur. Îşi aşteptau rândul şi când ajungeau în faţa, îi lua în primire tovarăşul în halat alb. „Ooooo, doamna doctor! Bine aţi venit pe la noi! Haideţi că ne-am aprovizionat de dimineaţă. Intraţi şi alegeţi” Atunci mami intra, stătea un pic, în timp ce el îi privea triumfător pe ceilalţi de la coadă, apoi mami ieşea cu câteva sacoşe. La apariţia ei, de fiecare dată, începea scandalul. Lumea de la coada mică din spate începea să strige, dar mai încet, cumva în şoaptă, ca să nu se audă la coada din faţă. „Haideţi doamnă, dar chiar atâta luaţi? Mai lăsaţi şi pentru alţii că nu vine Crăciunul mâine! Cât de foame poate să vă fie?” I s-a părut şi lui curios, la început, şi a întrebat-o pe mami de ce alții primeau mai puţin? „Pentru că bucătarul are copii mici şi eu sunt cea care are grijă de ei pentru că sunt medic pediatru. Doamna doctor Mugur este doctor de adulţi!” A stat un pic pe gânduri „Şi când vor creşte mari?” Mami zâmbi amar „Să sperăm că atunci nu va mai fi nevoie de tovarăşi bucătari!”

            Abia acum venea rândul lui. Mami îi dădea sacoşele, îi spunea că se întâlnesc în staţia de la titicaruri, apoi pleca la coada din faţă să îl ia şi pe tati. Prima oară când s-au dus la restaurante l-a trimis pe el să-l cheme pe tati. Ascultător s-a repezit în faţă şi a ţipat în gura mare: „Tati, hai acasă că mami a luat din spate!” Toţi au întors capul şi lumea a început să ţipe. Ba un tovarăş chiar l-a îmbrâncit pe tati „Nu ţi-e mă ruşine! Mai şi comentai cum se duc ăia cu şpaga în spate şi noi stăm ca proştii aici! Adică noi ăştia suntem proşti, nu? Că tu te-ai rezolvat!” S-a speriat un pic şi de atunci nu a mai avut voie să se ducă după tati la coada din faţă.

            Cu sacoşele în mâini o pornea prin boscheţi, pe lândă montagnerousse, trecea de maşinuţele care se tamponau şi ieşea prin faţă, pe la popice, chiar vizavi de staţia de titicaruri. Aici îl aşteptau părinţii. Mai mergeau un pic pe jos şi ajungeau până la Mercur. Aici alte cozi: una în faţă, alta în spate. El mergea cu mami, dar stătea după boscheţii de pe marginea drumului, ca să nu-l vadă lumea şi tovarăşul bucătar cu sacoşele şi să nu le mai dea carne. Se cam plictisea, dar după vreo câteva minute în care inspecta sacoşele de la Dunărea se trezea cu mami şi cu alte plase. I le plasa subtil printre boscheţi iar el trebuia să plece prin spatele restaurantului, prin parcarea goală de lângă centrala termică, apoi să o ia direct pe sub panourile solare. Aici îi era cel mai frică. Erau mulţi câini, şi când îl simţeau cu plasele pline cu carne săreau imediat pe el. De cele mai multe ori aici era locul unde îl aştepta deja tati. Doar o dată nu a venit la timp şi, de frica animalelor, a aruncat sacoşele şi a plecat. Cât de rău l-a bătut mami în ziua aia!

RevolutionarWhere stories live. Discover now