Au trecut 3 luni de la plecarea fetelor, 3 luni de cand Lola si DJ au luat-o pe un alt drum fata de baieti, 3 luni in care totul s-a schimbat sau a revenit la normal pentru unele personaje. Secretele pot iesi oricand la iveala si stim ca BTS nu vor...
Cat e ceasul? Cat am dormit? Sunt doar cateva dintre intrebarile pe care mi le pun cand deschid ochii. Stiu cand am ajuns aici dar de ce nu imi amintesc cand m-am culcat sau cand m-am schimbat in hainele astea. Ma mai foiesc de cateva ori in patul mare dupa ma ridic in capul oaselor si il vad pe el, stand la balcon si fumand linistit o tigara. Credeam ca a renuntat la obiceiul asta daunator sau poate a renuntat doar cand eram de fata. Judecand dupa culorile amestecate al cerului era undeva dupa ora sase seara. Cerul era asa de senin, dupa ce azi-noapte zici ca era potop, ceva s-a schimbat. E mult prea multa liniste in jur...
Parasesc patul si decid sa ma alatur lui pe balcon. Incalt tenisii lui binecunoscuti si cu pasi timizi deschid usa. De-abia daca imi simte prezenta si il imbratisez de la spate. Acesta raspunde imbrațisarii mele doar mangaindu-mi mainile. Stam asa pret de cateva secunde si dupa ma dezlipeste de el, aducandu-ma in fata lui. Isi stinge tigara lenes in scrumiera ticsita de nu stiu cate tigari dupa isi muta privirea la mine.
- Stii, daca vrei si tu una, mai am un pachet in sufragerie, imi spune si imi prinde fata in mainile sale.
- Spre deosebire de tine, m-am lasat de obiceiul asta de mult timp, ii raspund si acesta isi da ochii peste cap. Cred ca de cand am inceput sa locuiesc cu Lola nu am mai fumat ceva, spun si acesta isi ridica o spranceana.
- Adica ai devenit iar plictisitoare, spune si isi da din nou ochii peste cap. Altceva ai mai schimbat la tine? ma intreaba si rad la intrebarea sa.
- Nu m-ai vazut de un an si ceva, binenteles ca m-am schimbat, Mark! zic si imi dau parul in vant. Apropo de schimbare, ce e cu penthouse-ul asta? il intreb si ma uit prin jur. Dormitorul era urias iar privelistea balconului era uimitoare. Am uitat sa mentionez ca sufrageria era decorata minimalist si cu bun gust. Stiu ca el avea bani, dar nici sa aiba un penthouse care e definitia perfecta a falimentului bancar.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Sa zicem doar ca am un sponsor foarte bun, spune si imi face cu ochiul. Sa stii ca nu te-ai schimbat asa de mult, imi spune si ma uit confuza la el. Inca mai folosesti technica cu schimbatul subiectului cand stii ca urmeaza lucrurile sa devina personale...
- Da, spun putin nesigura, la partea nu am schimbat asa de multe si in plus am invatat-o de la tine. Apropo de schimbat vezi si tu o folosesti intrebandu-ma de viata mea personala...
- Uite suntem din nou impreuna, va fii ca in vremurile bune. Eu si tu impotriva lumii, proscrisii societatii, spune si ma trage inapoi in dormitor. Mi-a fost enorm de dor de tine si nu am de gand sa te mai las sa pleci, isi continua afirmatia dupa ma imbratiseaza.
- Imi pare asa de rau, reusesc sa murmur in tricoul lui si acesta imi cuprinde fata in mainile sale. Imi pare rau ca am fost o prietena groaznica si am fugit cand lucrurile s-au complicat, spun si suspin.
- Hey, nu ai fugit, eu te-am trimis cu Jin, ca sa nu ajunga nimeni la tine, imi spune si zambesc trista amintindu-mi ultima zi din Romania.
- Ai facut cea mai proasta alegere! Mai mult de jumatate din echipa a fost prinsa, cum ai scapat? il intreb putin speriata stiind ca instinctele lui de supravietuire sunt praf daca nu are contul bancar plin.
