BTS? Nu, multumesc! Vol II

V

Urcarea merita tot efortul si chiar mai mult. Din varf se vad o parte din luminile orasului, un fel de mic mic belvedere. Imi dau repede gentuta jos din spate si caut disperata prin ea.

– Nu vreau sa fiu balaurul din povestea ta dar stii, n-ai lumina sa-ti faci un selfie cu luminile.
– Eu nu, dar tu da, raspund si afisez un zambet malefic. Telefonul, te rog.
– Nu vreau.
– Suga, pe bune, vreau si eu o poza, ce naiba.
– Nup.
– Ok atunci imi tii macar lanterna sa bata lumina pe mine sa-mi fac poza cu al meu?

Suga incepe sa rada incontrolabil iar eu il iau la palme.

– Nu mai rade si ajuta-maaaaa, ma smiorcai.
– Esti adorabila cand faci asta, spune printre ultimele rasete.
– Acum ca te-am amuzat ma ajuti si pe mine? intreb cu ochi de catelus.

Nu stiu cat se vad dar incercarea moarte n-are.

– Poftim, spune si imi intinde telefonul.

Ma lasa 2-3 minute sa ma chinui sa-mi fac un selfie – timp in care evident ca nu imi iesise niciunul bun – apoi intervine.

– Nici n-o sa-ti iasa in ritmul asta, nu stai bine.
– Te-ai plictisit sa razi pur si simplu iar acum incepi sa faci misto de mine? intreb pe un ton rautacios.
– Bine, nu te ajut, chinuie-te in continuare, raspunde si-si pune mainile-n san.
– Nuuuuuuuuuu! Ajuta-maaaaaa!

Dupa ce se plictiseste sa fie implorat, Suga vine in spatele meu si se lipeste de mine pentru a ma "aranja" si a-mi pozitiona mana astfel incat sa se vada totul bine – sau cat de bine se poate in conditiile date –.

– Unde pleci? intreb eu intepenita in pozitia in care ma pusese.
– Te las sa-ti faci poza.
– Nuoooo, stai aici langa mine.
– Nu vreau poze.
– Am zis sa te misti, si repede ca amortesc deja, continui razand dar cu o voce cat de cat dulce.

Yoongi vine in spatele meu si ma imbratiseaza usor cu bratele in jurul taliei mele, isi aseaza capul aproape de umarul meu si zambeste la camera ca sa pot face cateva poze.

– Vezi, ti-am zis c-o sa arate bine asa, se lauda in timp ce ne uitam la pozele facute.
– Modestule, comentez si ma uit lung in ochii lui.
– Daca nu eram eu, si-acum te-ai fi chinuit sa-ti faci o poza buna, continua cu un zambet seducator.
– De parca as avea altceva mai bun de facut.
– Normal ca ai, spune si ma saruta usor.

Observand ca ii raspund sarutului, Yoongi ma strange cu o mana mai tare de talie spre el iar cealalta si-o pune pe gatul meu cu degetul mare sub barbia mea. O mana mi-o prind de umarul lui iar cealalta o pun pe dupa gatul lui pentru a ma apropia si mai tare de el. Saruturile noastre – care se transforma rapid din jucause si cute in dulci si usor pasionale – se incheie cand el imi prinde usor buza de jos cu dintii si trage putin de ea, apoi se indeparteaza putin si ma priveste lung cu ochi dulci.

Acasa, in timp ce Suga e la dusul dinaintea somnului, ii iau telefonul pentru a-mi trimite pozele facute. Cat ma uit prin galerie dupa alte poze mai vechi pe care nu le aveam, nu-l aud cand opreste apa si deschide usa.

– Ce naiba faci? Da-mi telefonul! tipa Suga la mine.
– Calmeaza-te, doar imi trimiteam pozele din seara asta, spun in timp ce ascund telefonul undeva sub mine.

Yoongi vine in viteza, se arunca peste mine si incepe sa ma gadile in speranta c-o sa ajunga mai usor la telefon – well, i-a reusit.

– Cum l-ai deblocat totusi? Are amprenta si irisul ca moduri de blocare.
– Codul PIN iti spune ceva? Stii tu, 200918, ii raspund cu un zambet de copil.
– Spioano, spune si incepe sa rada. Ce-ai mai gasit?
– Cautam pozele de acu cateva zile cand se prosteau Jungkook si Jimin cu hartia igienica prin sufragerie, niciodata nu ai destule poze de santaj, spun razand si aratandu-i ce-am gasit.