BTS? Nu, multumesc! Vol II

III

*Lola povesteste*

Inainte sa ma pot gandi la ce s-ar putea referi, ma vad manuita ca o jucarie de plus care sfarseste in bratele lui Suga, ambii fiind infasurati ca intr-un burrito intr-una din paturile de-acolo.

– Uite-asa o sa stam; caldura avem, acoperis avem, priveliste avem.
– Mancare n-avem daca ti se face foame, punctez eu incercat sa par desteapta.
– Nu, dar te am pe tine si te pot musca pana-mi trece foamea, spune si face o demonstratie pe buze.
– Maaai, termina, incerc sa spun cat mai convingator dar nu prea-mi iese.
– Shh, liniste, sperii ploaia, raspunde si incepe sa ma sarute dinspre gat inspre buze incet si apasat iar eu incep sa ma fatai usor in bratele lui – de miscari mai ample nici nu poate fi vorba pentru ca suntem infasurati amandoi in patura groasa –.
– Esti insuportabil, Yoongi, spun si-l musc de buza de jos.
– De ce?
– Ma enerveaza ca stii intotdeauna cum sa ma faci sa tac si sa intru in jocul tau chiar daca nu vreau s-o fac.
– Se numeste ca vreau sa fiu tandru cu tine, spune si ma priveste din nou cu acea privire dragastoasa care-mi trezeste de fiecare data fluturi in stomac.
– Se numeste ca profiti de slabiciunile mele, spun si slabesc putin stransoarea paturii pentru a putea sa ma asez deasupra lui. Acum o sa profit si eu de tine si-o sa te fac salteaua mea, completez si afisez zambetul meu malefic.
– Profitoare mica ce esti!

Vazand ca imi este somn, ma saruta pret de cateva secunde, apoi ma asez cu capul pe pieptul lui si incepe sa ma mangaie usor pe frunte pentru a adormi mai repede; eu il strang tare in brate si astept cuminte sa fiu dusa in lumea viselor.

Ma trezesc confuza dupa putina vreme si-l strang pe Suga usor in brate cumva parca speriata de faptul ca nu eram in camera noastra si ca era bezna.

– Ce naiba? intreb adormita si putin speriata.
– Credeam c-o sa dormi pana dimineata, rade si ma saruta pe frunte.
– Stai stai stai ca eu inca n-am facut priza cu realitatea; lumineaza-ma si pe mine.
– Dupa ce-am facut culcusul asta, te-a luat somnul iar eu ti-am fost saltea – simplu ca buna ziua.
– Ziua pe naiba, tu nu vezi ca e bezna?
– Potato patato, nu mai face pe inteligenta si hai sa mergem spre casa, e tarziu, spune si ma ajuta sa ma ridic.

Ploaia se oprise de ceva vreme iar cum soarele nu mai e de mult pe cer, e chiar frigut. Strangem si ultimele chestii si ne urcam in masina. Fiind atat de intuneric, undeva trecut de miezul noptii, Suga conduce incet pe poteca aproape inexistenta. Incerc sa-l ajut si eu cu directive pentru ca pe drum sunt si pietre care pot sari aiurea.

– Ce-a fost asta? intreb panicata dupa ce aud un sunet puternic sub masina.

Ah, am zis "pot"? Scuze, voiam sa zic "sar peste tot!" – greseala mea.

– Doar o piatra, calmeaza-te.

Eram aproape calma cand vad ca Suga opreste masina brusc in mijlocul lui nicaieri.

– Ummm, stii, asta nu e casa noastra.
– Ummm, stii, nu e bine sa mergi cu masina cand are beculete aprinse in bord, mai ales ala de la ulei, imi raspunde usor amuzat.
– Vrei sa-ti tin lanterna sa umpli baia de ulei?
– Ai putea sa-mi dai putin lanterna din torpedou.

Ii dau lanterna, iese afara, injura de cateva ori si revine, intinzandu-mi lanterna.

– Asa-ti marchezi tu teritoriul? il intreb razand.
– Nu eu, masina – uleiul e tot pe jos in urma noastra.
– Ce tot vorbesti acolo?
– Stii ca ti-am zis sa te calmezi ca e doar o piatra? Pai piatra aia ne-a spart baia de ulei.
– Siiiiiii......?
– Si suntem blocati aici pana vine cineva dupa noi, spune si isi duce telefonul la ureche pentru a vorbi cu baietii.
– "Calmeaza-te, e doar o piatra", spun pe un ton fancy dupa ce acesta termina de dat directive ce si cum sa faca baietii ca sa ne gaseasca.
– Ia mai taci! se rasteste Yoongi morocanos.
– Taci si tu cu mine, spun si sar sa-l sarut.

Initial riposteaza, nu vrea sa ma lase sa-l sarut, dar apoi cedeaza si ma trage usor peste el.

– Iarta-ma, nu voiam sa te supar, ii spun pe-un ton bland. O sa fie bine, o sa ne gaseasca repede.
– E ok, stai linistita, spune zambind si ma mai saruta o data. Esti bine? Nu ti-e frig? Nu ti-e foame sau sete? Mai avem cate ceva in portbagaj; ma duc sa aduc ceva?
– Mi-e bine, mi-e foarte bine, spun si ma fac ghem la pieptul lui. Auzi, cat ziceai c-o sa stam aici?
– Mmmmm, vreo 3 ore maxim, de ce?
– Stai asa.

Ma dau jos din masina si trec pe partea lui, deschizandu-i usa.

– Iesi si intra aici, ii spun si-i deschid usa din spate.

Yoongi intra nedumerit si ma priveste cum scotocesc in portbagaj iar apoi cum ma bag si eu langa el in spate si asez patura ca sa ne invelim amandoi.

– Daca tot avem de asteptat, macar sa stam comozi, spun si imi intind picioarele in poala lui.
– Hey, si cu mine cum ramane?
– Cum adica? Nu stai bine?
– Te-am tinut in brate atata vreme sa dormi si-acum tot tu-ti pui picioarele pe mine??
– Daca m-ai lasa sa termin, spun razand dupa care ma mai misc putin si-mi pun un picior in spatele lui facandu-i semn sa se intinda pe mine. Uite asa ramane, completez in timp ce aranjez patura si pe el, acum te tin eu pe tine in brate.
– Nu vreau, raspunde imbufnat si incearca sa se ridice dar il tin prea strans langa mine ca sa poata face asta.
– Shhh, taci suparatule, spun cu o voce dulce aproape soptita si ma aplec sa-l sarut usor.

Intotdeauna il corup cu saruturi dulci si-o voce calda. Suga imi raspunde saruturilor in timp ce-mi cauta mainile pentru a ni le impreuna.

– Reao, zambeste acesta.
– De la tine am invatat, completez si-l pup usor pe frunte.

Yoongi se misca putin pentru a sta mai comod pe mine dar si pentru a fi mai aproape de mine. Cu degetele incrucisate si cu bratele mele in jurul lui privirile noastre ratacesc undeva in bezna de-afara.

– Esti fericit cu mine? rup tacerea dupa cateva minute de liniste.
– Ce-ti veni? intreaba nedumerit si se intoarce usor spre mine.
– Pur si simplu o curiozitate.
– Crezi ca mai ajungeam pana aici daca nu eram?
– Nu dar stii si tu cat de nebuna si ciudata pot fi uneori – aminteste-ti de personalitatea mea care-ti face capul mare din te miri ce pana ori esti aproape nervos ori sari pe mine sa ma saruti ca sa tac.
– Te ador asa cum esti, cu tot cu nebuniile si ciudateniile tale ori personalitatile care cauta sa ma calce pe nervi, raspunde zambind.
– Awwww, Yoongi, spun cu un glas de copil si-l strang mai tare in brate.
– Iar ma tragi de limba, ma dojeneste razand.
– N-am facut nimic, raspund si incep sa rad.
– Ba daaa, tot timpul ai facut asta si uite unde am ajuns!
– Unde am ajuns?
– Am ajuns sa am o iubita minunata, dulce, grijulie si nebuna de care nu ma pot satura, raspunde si imi pupa mainile.
– Imi imaginez cat de tare te poate supara chestia asta, spun razand.
– Nebuno!
– Taci ca-ti place, sar repede si inchei totul cu un sarut lung. Still, iubitul meu e mult mai bun decat iubita ta.
– Da? Cum asa?
– Paaaaai iubitul meu adoarme cu mine-n brate in fiecare seara, ma trezeste cu saruturi in fiecare dimineata, imi pregateste mancare daca sunt plecata si vin infometata, e langa mine oricand nu ma simt bine si ma sustine cu orice, ma tine de mana strans, cu degetele incrucisate, imi face toate mofturile siiiii multe altele – as continua, dar ma tem ca ne apuca dimineata aici si nu termin.
– Arghhhhh, iubita mea, sopteste Suga topit.

Ar fi de prisos sa continui in cuvinte starea noastra. Suntem amandoi ca niste copii indragostiti pana peste cap care nu stiu cum sa se stranga mai tare in brate pentru a-si arata dragostea pentru celalalt.