Sclava sexuală a tatălui meu vitreg

Capitolul 14

Când am ajuns în oraș, Kevin m-a trezit. L-am îndrumat spre casa părinților mei, la periferia orașului.
Nu aveam de gând să dau de ei pentru că mă temeam că aveau de gând să mă trimită înapoi de unde de abia scăpasem cu ajutorul Annei.
Voiam doar să-mi găseasc fratele mai mare. Știam că el m-ar înțelege.
Imediat după ce o să-i povestsc tot ce mi s-a întâmplat, aveam să o scoatem și pe Anna din acel loc îngrozitor. Nici nu voiam să-mi imaginez ce îi făceau acele animale chiar acum doar pentru că mă ajutase să scap.
Kevin a oprit camioneta și nu înainte de a porni spre podvorul casei, i-am mulțumit frumos pentru că m-a adus și mi-am luat la revedere de la acesta.
Îmi era frică să pășesc pe poteca din fața casei, de teamă că părinții mei mă vor vedea. Dar sigur că dorm cu toții la ora asta, este trecut mai bine de miezul nopții, mă gândeam în timp ce priveam cerul, puțin înnorat și încercam să caut cu privirea câteva stele care mă linișteau.
Am stat câteva minute privind cerul, când deodată s-au auzit niște pași. M-am speriat și am căutat cu privirea persoana ce făcea gălăgie.
Am observat că era un nenorocit de bețiv, de abia se mai putea ține pe picioare și bolborosea cuvinte fără sens. Venea din umbra nopții, iar când m-a văzut, mi-a rânjit și mi-a spus:
-Bună, păpușă! Ce faci singurică pe aici?
-Nu te privește, i-am răspuns rece, neavând chef de stat de vorbă mai ales cu un bețivan.
-Dar de ce nu, păpușă? m-a întreabat, apropiindu-se de mine.
M-a studiat din cap până în picioare câteva momente, apoi a adăugat:
-Maya?!? Ce ai pățit? mă întreabă, parcă revenindu-şi dintr-o dată din beție și părând vizibil îngrijorat.
-Cine ești? De unde îmi știi numele? îl întreb.
-John, fratele tău mai mare, îmi răspunde, ieșind în lumina unui stâlp de iluminat.
Atunci l-am recunoscut imediat, dar nu-mi venea să cred că este el. Puțea a alcool de la o poştă.
-De ce bei?
-De când ne-ai părăsit cu iubitul tău. Nu ai m-ai dat nici un semn de viață de mai bine de trei luni. Cum mai îndrăznești să apari așa în fața mea? Ți-a ajuns de atâta independență? izbucnește el într-o criză de nervi.
- Nu știu ce minciuni ți-au spus părinții, dar ei m-au vândut unor oameni care m-au abuzat și rănit, îi zic adevărul, sperând că mă va înțelege.
- Ce minciuni inventezi? Chiar crezi că sunt atât de prost încât să cred aceste aberații? Cum ar putea părinții noștri să te vândă? îmi spune dându-mi o palmă.
-Dar nu te mint! Îți spun adevărul! De ce crezi că arăt în halul acesta?
-Cred că pedofilul acela al tău te-a bătut pentru că te-a prins cu altul în pat, tarfă ce ești! Nu mai eşti sora mea! Mi-e rușine cu tine! Pleacă din fața mea, acum!
-Cum poți să spui așa ceva? îl întreb cu lacrimi în ochii.
- Am spus să pleci! Ești o rușine pentru această familie! Mi-e scârbă de tine, curvă ce-ai ajuns! Dispari din fața ochilor mei! urlă la mine plin de furie.
Iar când a vrut să se apropie amenințător de mine, poate pentru a mă lovi încă o dată, am luat-o la goană cu inima zdrobită, deși nu mai aveam deloc putere.
Nu aveam unde să mă duc altundeva. Apoi mi-am amintit de Lucy, o prietenă foarte bună de la liceu.
M-am gândit să mă duc la ea. Poate o să mă lase să stau o noapte.

Din perspectiva lui John

Mă duceam acasă după o altă noapte petrecută prin baruri. De când am aflat de la părinți că Maya a vrut să fie independentă și că a plecat cu un bărbat de vreo treizeci de ani în alt oraș, am fost devastat.
Nici măcar nu și-a luat la revedere de la mine. De atunci, am încercat să dau de ea, am căutat-o peste tot timp de o lună. Nu a dat nici un semn de viață, nimic. Credeam că i s-a întâmplat ceva rău, eram așa de îngrijorat, încât mai aveam puțin și intram în depresie.
Într-o seară, un prieten m-a dus într-un club, crezând că astfel mă va face să-mi uit sora. Cu ajutorul alcoolului, chiar am reușit pentru un timp. De fiecare dată când îmi aminteam de aceasta, beam câte puțin și tot așa până când am devenit dependent și voiam mai mult. Am încercat să mă și droghez într-o seară. M-am simțit minunat, în ciuda durerii de cap simțite dimineața următoare.
Maya a apărut așa dintr-o dată în fața casei. Arăta în ultimul hal. Era clar că fusese umilită rău de tot, bătută și posibil biciuită. Nu cred că m-a recunoscut la început, iar când m-a întrebat de ce beau, o urmă de îngrijorare i s-a citit pe chip. Nu sunt sigur dacă se prefăcea, așa că nu o nai judec și pentru asta. Dar, imediat amintirile m-au cuprins și am izbucnit precum un vulcan, spunându-i astfel tot ce am pe suflet.
Iar când a găsit cea mai jalnică scuză, s-a gândit că mă i-a drept un prost și poate să mi facă milă de ea. Cum ar putea proprii ei părinți s-o vindă? Asta e absurd! Aceștia ne-au crescut cu multă dragoste, cel puțin pe mine. Într-adevăr, ei erau mai reci cu Maya, dar sunt destul de convins că o iubesc și pe ea.
I-am dat o palmă peste obraz, pierzându-mă cu firea și fierbând de nervi, m-am descărcat pe ea, scoțând pe gură insulte și tot ce îmi trecea prin cap despre ea. Știu că acele cuvinte aruncate la nervi asupra ei, au rănit-o profund, dar merită la câte mi-a făcut și ea, presupun.
Am făcut-o să plece și sper să nu se mai întoarcă vreodată, deși cea mai mare parte din inima mea strigă de dor să vină înapoi.
Dar mi-am urmat cât de cât rațiunea, fiind destul de beat.