Sclava sexuală a tatălui meu vitreg

Capitolul 6

      - Opriți-vă!Dacă mai faceți un pas, o să tragem!!! urla omul pe care l-am lovit prima oară, urmat de vreo zece oameni înarmați.
       Nu am stat pe gânduri și am început să alergăm, închizând poarta în urma noastră, ignorănd amenințările lor.
       Era o pădure lângă acel depozit părăsit, așa că ne-am decis să mergem pe acolo.
       Am alergat cât ne țineau picioarele, ignorând toate crengile care ne zgâriau.
       Ne-am oprit la un moment dat, fiind extenuate.
       -Maya, hai să ne urcăm într-un copac până când ne depășesc, apoi mai mergem.
       -De acord! Sunt extenuată!
       Ne-am urcat repede în doi arbori mari
și am rămas așa vreo 10 minute. Apoi,  l-am văzut pe barbatul care ne-a amenințat adineauri,  urmat de încă vreo doisprezece oameni înarmați,iar doi dintre ei aveau  câini mari și fioroși în lese.
      S-au despărțit, fiecare luând-o într-o parte.
      Maya, fiind slăbită și rănită, de abia se mai ținea de acel copac.
      Sub noi se aflau doi oameni, iar Maya a căzut peste unul dintre ei, atenându-i căderea.
      Celălalt încă se holba mirat la ea, în timp ce eu m-am dat jos, l-am lovit între picioare, acesta neaşteptându-se la gestul meu şi picând în genunchi de durere. Apoi am luat-o la goană, ajutând-o pe Maya.
       Am fugit disperate prin pădure până am ajuns la un lac, dar dintr-o dată s-au auzit niște oameni alergând în urma noastră.
       -Du-te și ascunde-te sub apă și eu mă predau. Înoată cât de silențios poți, cât mai departe, îi spun eu.
       -Nu te pot lăsa să faci asta! Tu m-ai ajutat destul, lasă-mă pe mine să mă predau!
       -Nu,te rog....... Salvează-te! Tu măcar ai unde să te duci, dar eu cred că nu mai am pe nimeni. Du-te la familia ta, care te iubește! Și în plus, mai ești și rănită, încerc eu s-o conving.
       -Dacă părinții mei mă iubeau, nu mă vindeau acestor animale care doar profită de fete inocente ca noi.
       -Dar trebuie să existe măcar o persoană care să te iubească. Eu nu cred că am pe nimeni, fiindcă mamei îi pasă numai de banii tatălui meu vitreg, de aceea am fugit de acasă, apoi m-am trezit în acel loc din care am scăpat cu tine.
       -Îl am doar pe fratele meu mai mare care sigur e îngrijorat pentru mine! Dar nu pot să te las în urmă, după ce ai făcut atâtea pentru mine!
Se auzeau venind tot mai aproape.
       -Uite, îi zic eu, nu mai avem mult timp, așa că te implor să mă lași în urmă!
       -Off... Bine, dar promit că o să vin să te salvez! spune Maya, scoțând un telefon din buzunar. Dar, promite-mi și tu că, pe furiș, o să ne trimitem mesaje, continuă ea în timp ce tasta un număr de telefon.  Este numărul fratelui meu și te rog ai grijă! spune ea, intrând în lac și înotând pe sub apă cât de silențios și repede putea, ținând cont că mai era și rănită.
       -Mulțumesc..... îi șoptesc.
       Am luat-o la goană departe de lac pentru a nu da de bănuit urmăritorilor mei că Maya ar fi pe acolo.
       Cineva mă urmărea, întocmai cum îmi doream, iar când am auzit și un lătrat de câine, m-am speriat puțin, dar m-am forțat să alerg și mai repede, deși nu mai puteam, fiind extenuată.
       M-am împiedicat de rădăcina uriașă a unui copac și am leșinat.
      Am simțit cum cineva mă ia ca un sac de cartofi în spate, iar apoi am adormit.

       Din perspectiva urmăritorului( a lui Shawn)

       M-am săturat până peste cap de târfa asta! O caut de vreo două ore și nu am găsit-o nicăieri. Zici că a intrat în pământ! Șefu' o să mă omoare!
       Sincer să fiu, curva chiar m-a surprins! E mai dură decât aș fii crezut și o să fie și mai greu de educat! Off.....
       Înainte să disper de tot, am auzit două voci și câinele din lesa colegului meu a început să mârâie. Ne-am apropiat de locul de unde se auzeau vocile aproape șoptite, iar apoi au început s-o i-a la fugă. Le-am urmărit, iar de la depărtare părea să fie doar una. Cred că s-au despărțit. Sunt mai deștepte decât mă așteptam!
       Câinele a început să latre, iar fata a mărit viteza, deși eram sigur că nu mai putea, iar apoi a căzut la pământ dintr-odată. Cred că s-a împiedicat.
       Am luat-o pe spate ca un sac de cartofi și am pornit-o spre depozit, dar nu înainte să le spun celorlalți s-o caute și pe cealaltă fată.
       Am adus-o pe Ana în biroul șefului și am legat-o precum prima oară cu lanțuri, așteptând să se trezească.
       Din fericire, șefu' era plecat și nu avea cum să afle de evadarea acestor două curve.

Scuze că nu am mai postat de ceva vreme, dar nu am avut inspirație și nici timp.  Vă rog să votați dacă vă place!