Sclava sexuală a tatălui meu vitreg

Capitolul 16

Din perspectiva lui Maya

Mă aflam în fața casei lui Lucy și nu aveam curaj să bat la ușa acesteia. Cred că este foarte suparată pe mine că nu am mai dat nici un semn de viață de câteva luni la fel precum fratele meu.
Nu-mi vine să cred că John nu m-a înțeles. A crezut minciunile pe care părinții noștri i le-au băgat în cap. Nu mi-a dat nici măcar o șansă să-i dovedesc că se înșeală. Cum a putut să mă izgonească, observând halul în care mă aflam: așa rănită, umilită ? El m-a rănit mai rău decât oamenii de care am fugit atunci când m-a făcut târfă sau curvă. Sau când mi-a spus că nu mai sunt sora lui. Atunci mi s-a frânt inima și fără să vreau câteva lacrimi au început să-mi curgă, ca mai apoi să se transforme într-un potop de lacrimi amare ce nu mai voia să înceteze.
M-am așezat pe trotoarul rece aproape la fel ca inima mea, ghemuită cu genunchii strânși la piept și cu mâinile care îi susțineau. Stăteam acolo de ceva vreme, plângându-mi de milă, deși eram conștientă că lacrimile vărsate nu îmbunătățeau cu nimic situația, dar măcar mă descărcam pentru că dacă aș fii ținut în mine toate aceste emoții și gânduri aveau să mă copleșească odată la cel mai mic semn de slăbiciune din partea mea.
Dar, trebuia să las uitării acele cuvinte care mi-au distrus sufletul, să-i dau impresia lui John că nu mă afectează deloc. Trebuia să lupt pentru a o putea scoate pe Anna din acel loc îngrozitor. Ea era singura persoană care mai conta pentru mine.
Cred că era vreo două-trei noaptea și sunt sigură că Lucy doarmea. M-am hotărât să bat la uşă pentru că altă variantă oricum nu aveam. Nu aveam unde să mă duc. Nu aveam pe nimeni în afara Annei, iar acum aceasta era în acel iad datorită mie. Jur că o voi salva, voi face orice numai ca aceasta să fie liberă și fericită, așa cum ar face orice prietenă adevărată.
Făcându-mi această promisiune în minte, am prins puțin curaj și am batut la ușa lui Lucy. Remarcând că nu răspunde, am sunat la ușă, iar peste două minute în pragul acesteia i-am putut observa chipul obosit și părul blond și ciufulit, fapt că tocmai o trezisem. Iar când și-a îndreptat atenția înspre mine, a rămas împietrită, uimirea citindu-i-se pe față. M-a studiat câteva momente, în care și eu făceam același lucru.
Nu se schimbase deloc. Purta aceași pijama roz, pufoasă și copilărească cu un imprimeu mare cu o pisică albă cu ochii verzi, chiar pe pieptul mic al acesteia, pe care o avea dintotdeauna și pe care o adora. În picioare avea niște papuci pufoși cu ureci de iepuraș, tot rozalii.
Mă studia destul de intens cu ochii ei mari și negrii precum cerul nopții, plini de uimire.
-Bună! sparg eu gheața, încercând să mai disting atmosfera stresantă, în care ne aflam.
- Cât mi-ai lipsit! îmi zice, sărind în brațele mele. O, Doamne tremuri toată! Hai în casă! continuă aceasta, trăgându-mă după ea.
După ce m-a așezat pe canapea, m-a învelit cu o pătură și a închis ușa, m-a bombardat cu întrebări.
- Ce ai pățit? Ești bine? Ești rănită? Credeam că ai dispărut sau și mai rău că ai pățit ceva rău! Ce bine că ești aici! mă întreabă cu milă și compasiune.
Sinceră să fiu, nu mă așteptam la o asemenea atitudine din partea ei. Dar nu o să mai fie la fel după ce o să-i spun adevărul. O să creadă că mint la fel ca fratele meu. Și o să mă dea afară.
- Știu că o să-ți fie greu să crezi, dar.....
- Te rog, spune-mi adevărul. Poți avea încredere în mine! Sunt aici pentru tine ca să te pot ajuta.
- Știu și îți mulțumesc!
-Atunci ,te rog, spune-mi ce ți s-a întâmplat.
-Părinții mei m-au vândut unor oameni care m-au dus într-un depozit părăsit, unde se aflau și alte fete. Ei m-au abuzat și rănit,  îi explic, arătându-i rănile de pe corp, sperând din tot sufletul să mă credă.
-Nu mă așteptam la așa ceva! Credeam că îmi vei spune căești însărcinată sau ceva de genul acesta! Dar ce ți s-a întâmplat este mult mai rău.
-Știu.
-Săraca de tine! îmi zice, îmbrățișându-mă  parcă încercând să alunge durerea pe care am suferit-o.Și cum ai reușit să scapi?
-O fată pe nume Anna m-a ajutat să scap. Ea s-a sacrificat pentru mine și de aceea trebuie s-o salvez! îi spun cu hotărâre.
-Fratele tău știe?
-I-am spus adevărul, dar el crede doar minciunile pe care părinții i le-au băgat în cap. M-a izgonit și am venit la tine. Crezi că aș putea să stau câteva zile până când voi găsi o modalitate de a o salva pe Anna.
-Desigur. Dar, mai întâi trebuie să te faci bine.
-Îți mulțumesc mult de tot!  Nu mă așteptam să mă înțelegi. Credeam că gândești asemenea fratelui meu. Nu știu ce m-aș fii făcut fără tine!
-Este plăcerea mea să te pot ajuta, Maya, îmi zice aceasta cu sinceritate. În plus, fratele tău este un idiot și un pămpălău!
-Ai dreptate, îi spun, chicotind ușor.

Nu uitați să votați dacă v-a plăcut şi îmi pare pentru că am întârziat cu capitolul.