amenintarea dintre noi

Capitolul 1

Seara, ora 23:27.

-Crezi ca ar trebui sa pun tot sclipici sau sa fac altceva? Se uita la manichiura sa cu o privire nesatisfacuta.

-Vince, de cate ori te-am putut eu ajuta cu manichiura ta? Zise iritata persoana de pe canapea.

-Hai Jay, arunca-mi un os! Nu mai am idei!

-Du-te iar la salon si gata!

Vince isi lasa mana sa pice pe masa si expira puternic. De odata un telefon incepu sa sune. Amandoi inmarmurira. Era sunetul telefonului de serviciu. Jay tasni de pe canapea si il verifica.

-Ce se poate intampla asa de grav la ora asta? Zise Vince indreptandu-se si el spre telefon.

Brusc se uitara unul la altul cu teroare in ochi si fugira spre usa. In cateva clipe erau imbracati si in masina lui Jay pornind spre punctul de intalnire. Ajunsi la destinatie se parcara cat mai departe cu putinta. De dupa colt mai aparu o masnia. Din ea iesira un barbat si o femeie de varsta mijlocie. Cei patru se intalnira la mijloc si pornira spre casa in fata careia erau trei masini de politie cu toti politistii din ele asteptand afara.

-Noi le distragem atentia si voi intrati. Zise femeia.

Fiecare o lua pe drumul lui. Femeia incepu sa fuga spre politisti cu barbat cu tot si sa tipe:

-Va rog sa ma ajutati! Fata mea e acolo! Va rog faceti ceva! Nu stati asa! Se agata de un politist si incepu sa planga.

-Va rog sa va linistiti doamna, nu avem ce face, nu avem mandat.

-Mandat va trebuie cand niste fete nevinovate sunt pe cale sa fie ucise brutal de un psihopat?! Urla barbatul.

Intre timp baietii se furisasera in casa. Inaintand prudent Vincent isi duse mana la pistol deodata cu Jay, cand un miros strident le invada narile. Vince se uita instant catre Jay. Acesta confirmandu-i ca si el simte.

Din fata lor se auzi un sunet de pasi si de nicaieri in piciorul lui Jay se infipse un cutit de carne. Baiatul urla si isi scapa arma pe jos, Vince vru sa traga un foc de avertizare dar stia ca trebuie sa fie discret, ei nu erau acolo. Din alta camera se auzi un chiuit disperat, o fata. Inca era in viata. Barbatul din fata lor se repezi la Vince, acesta il lovi cu pistolul in cap ceea ce il facu sa pice. in lumina de pe fereastra Vince vazu ca era un om in varsta, 60-70 de ani. Ar trebui sa fie usor, gandi Vince. Fugi in cealalta camera unde aproape ca vomita la imaginea de care dadu. Fata care tipa si se zbatea era legata de un scaun, iar in jurul ei se putea distinge un cerc facut din parti din corpurile mai multor persoane. Vince incerca din toate puterile sa se apropie de ea fara sa isi piarda cumpatul. Din spatele lui se auzi piedica unui pistol, si pana sa se intoarca sa vada cine il foloseste glontul trecu pe langa el si direct prin capul fetei. Cand isi intoarse privirea il vazu pe Jay care l-a placat pe batranel asa facandu-l sa rateze tinta initiala: Vincent.

Se auzi cum politia incerca sa sparga poarta.

-Vince. Vince! Sopti cat de tare putu Jay. Hai! Trebuie sa plecam!

Jay incerca sa se ridice dar pica la loc. Vincent se uita in gol catre fata care acum un minut il implora cu privirea sa o elibereze. Un scancet de durere a lui Jay il scoase din transa si astfel se duse la el sa il ajute. In cateva clipe erau afara din teritoriul casei si chiar aproape de masini cand politia intra in casa. Acolo ii asteptara cei doi care fusesera distragerea.

-Dumnezeule mare Jay, ce ai patit?! Se sperie femeia.

Vince il ajuta sa se puna pe bancheta masinii. Acolo femeia a avut grija de rana baiatului in timp ce ceilalti doi discutara despre ce s-a intamplat inauntru.

-Inteleg, zise barbatul si expira puternic. Macar voi doi sunteti in viata.

Incerca sa il calmeze pe Vince dar vazu ca nu reusi. Isi deschise bratele pentru o imbratisare dar baiatul refuza.

-Totul gata aici. Zise femeia. Abel, tu va trebui sa conduci, Jay nu mai poate. Il duci pe Vince acasa si dupa vin sa te iau.

-Si eu? Interveni Jay.

-Mergem la spital.

-Si apoi?

-Vii acasa cu noi.

-Mama, iti apreciez grija,  dar la 22 de ani cred ca pot sa iau proprile decizii.

Femeia se uita la el strict, dar apoi Jay ii facu semn cu privirea spre Vince care statea sprijinit de masina lui incercand sa se calmeze. Se uita si la Abel care era in asentiment cu Jay.

-Mergem la spital, o sa fiu bine, si stiu si eu si Vince cum sa avem grija de o rana. Plus, va putem suna oricand daca se intampla ceva. Ii facu cu ochiul mamei sale.

-Bine, zise cu un ton scazut si cu un vag zambet pe fata. Abel, stai tu cu Vince pana venim noi?

-Normal. Raspunse Abel.

-Multumesc. Se sarutara rapid si fiecare urca in masina lui.