amenintarea dintre noi

6

Cei doi continuau sa rada si sa faca impresii exagerate ale acentelor lor. Usa se seschise si pe ea intrara mai multe persoane de diferite etni. Inauntru se aflau 12 persoane plus instructorul lor. Incepura sa faca cunostinta unii cu alti si sa isi aranjeze lucrurile. 

-Hello.

Un barbat de 28 de ani, inalt, brunet doar cu mustata si barbia crescute din barba, se puse in fata oglinzii. Vocea ii era prietenoasa iar el gata sa inceapa ora. Isi uni palmele si apoi si le puse pe solduri.

-I am Kevin Dunn, I am from America, and I am your instructor for today. This course will have three parts, incepu sa le enumere pe degete, worming up them you will fight in pairs of two in front of everyone to analyse your style and after i'll teach you some new techniques. Batu o data din palme.

Toata lumea incepea sa se intinda si sa se dezmorteasca. Dupa 10 minute Kevin reveni vorbind de printre ei.

-Who wants to start? No. Se intoarse brusc catre Amelia si Vince si arata spre cei doi.  What about you two to start off?

Cei doi se uitara unul la altul si se pusesera de acord. In mijlocul salii se facuse loc pentru cei doi, ceilalti se asezasera pe margini si analizau in detaliu fiecare miscare. Totul, de la lovituri la respiratie era bine gandit din partea amandurora. Cand unul lovea, celalalt bara la fix, atacau din nou, lupta nu mai era amicala, deja devenise ceva personal, atacurile mai brutale, totul era ca pe teren. Nu mai era nimeni in jurul lor, doar cei doi care vroiau disperati  sa fie campionul. Intr-o scurta secunda de repaus Amalia ii ranji cu jumatate de gura lui Vince, el ii raspunse cu un zambet fortat in timp ce isi tragea sufletul.Dupa cinci minute Kevin interveni.

-You can stop now, thank you.

Amandoi se oprira instant gafaind de parca alergara un maraton. Se dusesera la locurile lor si Kevin prelua scena.

-What we have seen here is an equal match, they are at the same level  so in the end neighter won. By their skills we can tell they are very experienced in the martial art and that's what we should strive to achieve.

Liniste. Privirile tuturor se mutau de la unii la altii. Luminile palpaira din nou exact in acelasi ritm bizar ca inainte. Telefonul lui Kevin se lumina, expresia lui se transforma in pura groaza.

-Team 42, trei persoane pasira in fata instant preluand pozitia de drepti, floor 50 now! 

Cei trei fugira pe usa, Kevin isi scoase pistolul din ghiozdan si il incarca.

-Teams of three, se impartisera imediat, Kevin incepu sa arate cu degetul pe rand la fiecare echipa. Floor 33, 34, 35. Go!

Toti plecara la locurile desemnate unde gasisera si alte echipe pe pozitii si inarmati.

La ultimul etaj situatia era disperata. Toti oamenii tastau de zor. Nici un computer nu mai functiona, sala arata de parca era un ring de disco cu lumini rosii care indicau pierderea controlului sistemului tehnic. Tot ce folosea electricitate se oprise. Linistea se lasa in toata cladirea de 50 de etaje. Toata lumea era precauta dar si panicata. Momentele de liniste umpleau camera cu o atmosfera apasatoare. Suspansul si incertitudinrea ii nelinistea pe toti. Ecranele pornisera si pe toate se putea vedea acelasi lucru, codul sistemului de securitate al cladirii, se rescria. Toata lumea vedea in direct cum sistemul lor de securitate era spart in fata lor.

Pe atajul 3 erau 5 oameni, printre care si Jay. Incaperea era formata din doua coridoare paralele,  de 3 metrii fiecare si conectate intre ele pe mijloc de un altul de aceiasi marime. Atatea persoane in toata cladirea si doar cinci oameni pe etajul asta? Ceva nu era in regula. Pe saten nu il lasa in pace acest gand, dar pe moment avea o grija si mai mare, pe intuneric complet, cu doar alti patru oameni in mainile carora trebuia sa isi puna viata desi nu ii mai intalnise niciodata, inarmat doar cu un bat de antrenament, trebuia in cel mai rau caz, sa se lupte cu oamenii care nu doar ca au reusit sa intre in cladire, au spart sistemul de siguranta, dar cel mai probabil aveau arme letale. Uneori isi dorea sa preia obiceiul lui Vince de asi cara pistolul cu el peste tot. 

Ceva neobisnuit il scoase din sirul lui de ganduri, nu era vorba de un sunet sau miscare, ci de lipsa acestora. Pana acum se auzeau pasii camaraziilor sai pe pe etaj si miscare de dedesupt si deasupra. Inima i se opri in loc. Nu era bine, de ce nu se mai auza nimic de dedesupt? Insemna ca etajul lui era urmatorul, si deja nu se mai auzea nimic nici de aici. Pasi precauti se indreptau in directia lui, inima ii ajunse in gat, inghiti in sec, respira cat putu de incet pe gura si se ascunsese dupa un colt. Incertitudinea era cel mai mare dusman al lui acum. Ca sa fie sigur, cand pasii erau in dreptul lui sari din ascunzatoare si trandi la perete persoana din fata lui tinandu-i batul la gat.

-Let go of me! Rasuna vocea unui barbat cu accent britanic.

-Christopher... Sopti Jay confuz. 

Satenul se dadu la o parte si il lasa pe barbat sa se puna pe picioare. Si acesta era infiorat de situatia data, cuvintele ii ieseau pe gura cat se putea de repede.

-Have you noticed the silence? Something is up, I think it the No Na...

Zgomotul unei impuscaturi rupsese tacerea. Ochii lui Christopher se dadura pe spate, rana din frunte ii acoperise fata cu sange si pica pe spate. Jay inca procesa ce s-a intamplat cand simti teava calda a pistolului in ceafa. I se taie raspiratia.