capitolul XXXI

43 5 0
                                    

Joel POV
A doua zi, mă trezesc destul de târziu, deoarece eu nu am auzit alarma, iar Diana, dormea dusă. Când mă uit la ceas, văd că era ora 12. E, mai pot dormi! Stai! Ce!? Ora 12? Sar repede din pat, și plec să îmi fac rutina si mă schimb. După jumătate de oră, plec în bucătărie, unde ii văd pe băieți că discutau. Atunci Erick spune:

Erick: Ooo! Ia uitați cine a decis vină! Noapte grea domnule Pimentel, de Te-ai trezit așa târziu?

Eu: Nu! Dar am avut chef să dorm mai mult! Și în plus, dacă tu vrei să te trezești o dată cu găinile, asta nu înseamnă că și ceilalți trebuie să facă la fel!

Chris: Frate, ce ai? Te-ai trezit cu fața la cearceaf, sau ce?

Erick: Băi, eu acum, o să plec la casa de alaturi, deoarece acum a venit proprietarul, și să rezolvăm cu contractele pentru mutare.

Noi: Ok! Paaaa!

Eu: Sper să ne vedem numai și numai la studio! spun eu în șoaptă, ca să nu mă audă 

După ce am scăpat de Erick, imi iau dejunul și plec în cameră. Acolo o vad pe Diana că se tot zvârcolea prin pat, și la un moment dat, a început să împingă pătura, și după două minute, căuta ca nebuna pătura. Offf! Dacă Diana nu ar mai fi cicălitoare în unele cazuri, și nebună, ar fi mai bine. Nu, nu, nu! Glumesc! Nebunia ei mă atrage foarte mult. Iar partea ei CICĂLITOARE, dacă ar fi om, aș da-o cu capul de toți pereții din casă. Dar eu o iubesc, indiferent cât de nebună și cicălitoare ar fi ea! 

La un moment dat aud un țipăt care vine de la Diana. Mă sperii ce mă sperii și văd că am vărsat cafeaua pe pantaloni. Perfect! Fix acum și-a găsit ea să țipe? După un minut, merg lângă drăcușorul meu cu aură. Peste trei minute, se trezește și începe să râdă de mine, și spune:

DIA: Iubire... Cum ai reușit să te uzi în halul ăsta pe pantaloni?

Eu: Mai bine zis, cine m-a udat? Îți zic eu cine! 

Dia: Hai, spune-mi. Mai bine zis, uimește-mă!

Eu: PĂI... Cu ce să încep? A, da! Eu stăteam aici, frumos, pe marginea patului, și citeam ziarul în timp ce îmi beam cafeaua, până când ai țipat ca descreerata. Și, speriindu-mă de țipăt, am vărsat cafeaua. În concluzie, din cauza ta am vărsat cafeaua. Acum nu mai râde, și du-te să mănânci.

DIA: Deci... Nu îți pasă ce am visat?

Eu: De ce să îmi pese? Până la urmă a fost doar un vis! Visurile nu înseamnă nimic. Nu trebuie să le iei în seamă.

DIA: Poate pentru TINE visurile nu înseamnă ceva! Știi ce sunt visele?

Eu: Ia, uimește-mă!

DIA: Psihologii spun că ceea ce visăm, are legătură cu viața reală, și cu cele mai mari temeri pe care le avem. Toate visurile sunt manifestări ale creierului.

Eu: Wow! De unde știi toate astea?

Dia: Păi mama este psiholog. Și ce facem?

Eu: Păi, hai să mergem prin oraș ca să ne ocupăm de celelalte treburi. Mai avem două zile.

Dia POV
După minunata discuție pe care am avut-o cu Joel, am decis sa mai facem restul pregătirilor pentru nuntă.

Joel s-a dus să își facă un duș, iar eu am coborât în pijamale să îmi iau micul dejun, sau mai bine zis dejunul. Dar înainte de a merge în bucătărie, am mers în cameră la Raluca. Nu era. Apoi mă duc să o caut prin restul camerelor, să văd unde e. Nu e. Mă duc în bucătărie. Nu era.

Nu după mult timp, vine și Joel. Me punem la masă alături de ceilalți și întreb:

Eu: Băi! Ați văzut-o cumva pe Raluca?

Rich: Nu e in cameră!?

Eu: Nu! Am căutat-o în toată casa! Nu este nicăieri!spun eu începând să mă agit.

După ce am terminat de spus, mă uit la Chris și am văzut că nu are nici-o tragere de inimă, pentru dispariția Ralucăi. Îl privesc cu furie și deodată mă sună Alex, o prietenă de a mea. Îi închid și mergem să o căutăm pe Raluca!

După un sfert de oră, am ajuns la cafeneaua ei preferată. Acolo am văzut-o pe Alex, prietena noastră, adică a mea și a Ralucăi. Mă pun la masă cu ea și o întreb dacă a văzut-o pe Raluca. Nici ea nu a văzut-o. Am luat ceva de mâncare, și în drum spre restaurantul Sirena, am tot sunat-o pe Raluca. Mă enerva la culme că nu răspundea. Mai avem la dispoziție două zile, si Nu am făcut mai nimic!

La un moment dat, primesc un mesaj care era așa: "Dacă o vreți in viață pe Raluca, aduce-ti 4000 € de fiecare. Aveți la dispoziție 4 zile. In a 5-a zi, vă aștept la Cazinoul de pe Faleză. Vreau banii de la voi toți patru. Christopher, fiindcă tu ești viitorul ei soț, de la tine vreau 10.000 €. O zi bună să aveți!"

După ce l-am citit, băieții au rămas încremeniți, cu excepția lui Chris, care părea nestingherit. Dar nu am fost singura care a primit mesaj. Deodată se aude o melodie scurtă. Domnul Velez ia telefonul și a uită la mesaj.

Abia ce a deschis telefonul, i l-am luat din mână și am văzut un mesaj de la o fată pe nume Irina. Și am început a citi cu voce tare:

"Iubire, te aștept la hotel cu o surpriză. De data asta vom face o fantezie pe care mi-o doresc de când aveam 14 ani. Vino mai repede că nu mai pot de dorul tău!"

Eu: Acum înțeleg de ce ești așa nepăsător cu Raluca! Și știu și de ce te-a lăsat, într-un fel! De ce i-ai făcut una ca asta Ralucăi? Cu ce ți-a greșit?

Chris: Fata, nu mi-a greșit cu nimic. Dar fiindcă ea este tot timpul leneșă și nu își face timp și de mine, ce pot să să fac? Sunt bărbat și am nevoile mele.

Eu: Bănuiesc că ești conștient de situația în care este Raluca și că vei plăti cei 10.000 €.

Chris: Logic că da! O iubesc! Și chiar azi, îi vom duce banii acelui maniac! Sună-l și spune-i că azi îi vom duce banii, doar pentru a o salva pe Raluca.

Astea fiind spuse, mergem acasă, luăm banii, și mergem la cazinoul de pe Faleză. Era ora 18:30 cand am ajuns. Când am ajuns auzim...

Next la

Dragoste cu năbădăi (Vol. 1) FINALIZATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum