Anisia-lupta dintre elfi și dragoni [FINALIZAT]

Capitolul III

    Au trecut deja 5 săptămâni de când ne-am mutat în casa mamei, iar de atunci am cercetat fiecare colțișor al casei. În depozitul din grădina am găsit o cutiuță neagră. Nu am putut o deschide deoarece îmi trebuie o cheie, pe care încă nu am găsit-o, si mor de nerăbdare să aflu ce este în cutie.
   
    Merg spre bucătărie după ce mama si Ștefan m-au chemat că (,) cică au un anunț important să-mi dea. Ajunsă în bucătărie îi observ pe mama si pe Ștefan stând la masă.

-Da, sunt aici. De ce m-ați chemat? Spun aruncându-ma pe scaun.

-Dragă, trebuie să-ți dăm o veste mare. Nu știm dacă te vei bucura sau te vei supăra, dar în timp te vei obișnui. Spune mama luandu-mă de mână.

-Cu ce să mă obișnuiesc?

-Anisia, faza e că, încurând vei avea un frățior sau o surioară. Spune Ștefan cu zâmbetul pe buze.

    Cum? Adică voi avea un plângăcios de bebeluș în casă care se va smiorcăi din oră in oră? Ar trebui să mă bucur? Adică, sunt fericită pentru ei, dar nu prea vreau să împart iubirea mamei cu încă cineva. Totuși, ce pot spune acum?

-Scumpo, ești bine?

-Da mamă, doar că m-ați luat așa din prima. Ce să spun, felicitări! Mă bucur nespus că voi avea un frate, sau o soră.

-Ne bucurăm mult, credeam că te vei supăra.

-Nu mamă. Cum să mă supăr? Ăm...Ok, eu acum voi pleca cu Raluca în oraș. Nu mă așteptați, voi venii târziu.

-Bine Anisia. Pa!

-Pa mamă, pa Ștefan!

    Chiar nu-mi place că împart casa cu Ștefan, acum trebuie să suport și un bebeluș. În fine, bebelușul nu are nici o vină, îl voi iubii necondiționat, dar așa sunt eu, nu accept așa ușor din prima, chiar dacă am făcut-o pe mama si pe Ștefan să creadă asta.
    Odată ieșită pe poartă îmi bag căștile în urechi si merg spre locul in care am stabilit cu Raluca că ne vom întâlni, adică pe malul mării. Raluca este o fată pe care am întâlnit-o aici. Ea locuiește la 2 străzi distanță de mine. Ne-am cunoscut în club, iar de atunci ne tot vedem.
    Ajung pe malul marii și mă așez jos pe nisipul fierbinte, azi e cea mai călduroasă zi de când ne-am mutat aici. O văd și pe Raluca venind si merg spre ea.

-Bună Ralu'!

-Bună, și...de ce ai vrut să mă vezi?

-Păi, nu știu, vroiam sa ies din casă, si nu aveam cu cine să stau.

-Ok, atunci, uite ce am adus cu mine. Spune și scoate din geanta pe care o purta o sticlă de bere.

-Raluca, știi că nu beau.

-Haide, măcar o gură, una mică. Spune Raluca și îmi întinde sticla la gură.

-Off...am zis "nu"! Spun și dau sticla la o parte.

-Hai mă, ești așa de plictisitoare.

-Poftim? Eu sunt plictisitoare? Ia dă-mi sticla aia, si eu mă pot îmbăta. Spun si încep să beau din sticlă că și cum m-ar grăbii cineva.

    Nu știu de ce fac asta. Dacă e din cauză că mă influențează Raluca, sau din cauza bebelușului, sau din cauza mutării, dar știu că beau și nu mă poate opri nimeni.