Viata este o insiruire de alegeri. Bune, sau mai putin bune. Insa nu poti descrie viata altcuiva ca fiind buna sau rea. Doar tu iti poti clasifica propria viata intr-una din aceste doua categorii. Si din pacate, nu prea e cale de mijloc. Ori esti fericit, ori ai da orice sa fi impuscat in secunda urmatoare.
La cei 16 ani ai mei, viata ar trebui sa fie destul de simpla, nu-i asa? Ei bine, ce se intampla atunci cand iti dai seama ca ai ramas singura? Ca pana si propria mama te-a lasat abandonata intr-un apartament din centrul Timisoarei? Atunci iti porti singura de grija, iti faci viata dupa propriile reguli, vrand sa demonstrezi ca poti sa fii independenta. Ca n-ai nevoie de ei.
Parintii mei au divortat acum un an, iar tatal meu mi-a cumparat un apartament sa locuiesc singura dupa o cearta in care le-am spus ca as da orice sa nu mai aud de ei. Sora mea de 14 ani, Sonia, a ramas cu mama, la cateva strazi distanta de mine. Tatal meu e mai mereu plecat cu afaceri in America, acesta fiind si motivul divortului. Dar el cel putin ma iubeste. Imi trimite lunar 500 de euro si in plus, imi plateste tot ce inseamna intretinerea apartamentului (facturile la lumina, gaz, apa, etc). Cu mama nu am mai vorbit de 2 luni, de cand am luat-o pe Sonia la mine o seara fara sa o anunt. Ne-am certat ore in sir pe tema asta.
"Nu iti permit sa o transformi si pe sora ta in ceea ce ai devenit tu."
"Ce am devenit? O persoana independenta? Nu asta ai vrut? Sa nu ma mai plang mereu? Sa fiu responsabila? Iata-ma!"
"Sonia ramane cu mine. Si am incheiat discutia."
Mama e genul de persoana careia ii place sa controleze totul. O iubesc pe Sonia nespus si nu vreau sa mai suporte absurditatile ei. Mi-as dori ca tata sa obtina custodia ei, dar e putin probabil.
Pe langa viata de familie care, evident, nu prea exista, viata de cartier pe care o traiesc de aproape 6 luni a devenit ceea ce numesc eu "a perfect life".
Sa nu va ganditi ca sunt genul de fata care se drogheaza si n-a auzit vreodata de cuvantul scoala sau responsabilitati. Consider ca trebuie sa existe un echilibru in toate. Am fost sefa de promotie in generala si nici de cand am intrat in liceu nu am luat sub 7. Insa petrecerile si serile cu prietenii nu lipsesc. Dupa ce imi fac temele si invat la ce ma intereseaza, ne adunam toti cei din cartier la unul dintre noi si facem orice ne trasneste prin cap. De la uitat la televizor pana la party cu vodka si mult vin. Cam asa mi-am petrecut ultimele luni din viata.
CITEȘTI
The Storm
Teen Fiction"Ce ar fi fericirea daca n-am cunoaste durerea si cum am aprecia linistea daca n-am sti ce inseamna haosul?" Aceasta poveste este jurnalul Emei, o fata ce traieste pe cont propriu, crezand ca are viata perfecta. Insa soarta ii arata prin cate treb...
