Cand m-am trezit, Sonia nu mai era langa mine. Se auzeau voci din bucatarie. Mi-am dat seama ca sunt doar in lenjerie intima, dar speram sa fie doar Sonia. Insa era venit si Kevin.
"Ce cauti aici?"
"Am venit sa-ti cer iertare... Nu eram constient de ce fac."
"Ce scuza proasta ti-ai gasit."
Am inceput sa ma comport ca si cum nu era acolo. Mi-am facut o cana cu cacao, mi-am pus fineti pe paine si am inceput sa-i tin predica Soniei.
"Ai noroc ca mama n-a aflat inca despre asta."
"Nu eram atat de beata. Doar ca mi-era cam somn... Si eram vesela..."
"Sa nu mai faci asta. Cum spunea si mama... Nu trebuie sa ajungi ca mine. Sau ca altii care se imbata si se saruta cu cine apuca."
Kevin a oftat. Nu-l puteam ierta. M-a ranit foarte tare. Am terminat de mancat si am plecat in dormitor. Mi-am luat un tricou mai lung si larg si m-am trantit in pat. In scurt timp am realizat ca era tricoul lui... Plangeam. Si de asta mi-am dat seama.
La un moment dat a intrat Kevin. Ma prefaceam ca nu am auzit. M-am asezat pe burta si ma uitam in cealalta parte. S-a asezat langa mine si m-a sarutat pe umar. In acele clipe de tacere defapt ne spuneam totul. Mi-am intors capul spre el si mi-a sters lacrimile. Simteam ca-i pare rau, dar nu puteam sterge cu buretele acea imagine in care o saruta.
"Ma vei ierta vreodata? Crede-ma, nu am vrut."
Nu i-am raspuns. M-a sarutat pe frunte si a plecat. A intrat Sonia apoi in camera si m-a luat in brate.
" Chiar ii pare rau." mi-a spus.
"Nu-l pot ierta... Cel putin, nu acum."
*
A trecut o saptamana in care nu am vorbit deloc si nici nu ne salutam pe holul liceului. Eram ca doi straini. Imi era greu, dar ma durea prea tare fapta lui.
"Cat timp vei mai continua sa ma ignori?" m-a intrebat intr-o zi.
"Kevin... De fiecare data cand te vad, imi aduc aminte de seara aia. Nu mi-e prea usor, stii?"
A plecat suparat si a dat un pumn in usa de la intrare in liceu. Cativa boboci tocmai vroiau sa iasa si se uitau speriati spre mine.
"E ok. Isi revine el." le-am spus.
Am ajuns acasa si am sunat-o pe Sonia. Eram curioasa daca mama a aflat ceva pana la urma. Dar nu aflase nimic. Mi-am facut cateva teme, apoi am realizat mai sunt doar 2 saptamani de scoala. In sfarsit o veste buna. Telefonul a inceput sa sune. Ma uit sa vad cine e. Era mama lui Kevin.
"Hei scumpo! Hai la o ciocolata calda. Am facut si fursecuri."
"Nu ma simt tocmai ok... Nu cred ca pot veni."
"Hai, te rog. Kevin nu e acasa."
Deci stia ca sunt suparata pe el.
"Vin atunci."
Mi-am luat o rochita draguta pe mine si am urcat sus. Mirosea a paine proaspat facuta si a cacao. M-am uitat in dulapiorul cuierului. Tenisii preferati ai lui Kevin nu erau. Deci nu m-a mintit, chiar nu era acasa. Perfect.
"Fursecuri cu ciocolata! Preferatele tale, nu-i asa?"
"Mai ales daca sunt facute de tine..."
Chiar imi era ca o mama. Nu mai exista intre noi acea bariera de copil-adult. Vorbeam ca doua prietene. Am inceput sa-i povestesc ce m-a deranjat si plangeam. M-a imbratisat.
"Stii ca va veti impaca, nu?"
"Da, dar nu va mai fi la fel."
Am stat cu ea pana la 12 noaptea si Kevin inca nu venise. Incepeam sa ma ingrijorez, cand dintr-o data, se auzi usa. M-am ridicat brusc de la masa, vrand sa plec.
"Multumesc pentru fursecuri, dar trebuie sa plec."
Mi-am dat seama ca imi tremura vocea. Mi-am sters lacrimile si am mers spre intrare. Kevin se uita la mine cu ochi imploratori. L-am salutat si cand am trecut pe langa el, duhnea a tigari. M-am uitat fix la el si i-am spus: "Te rog nu ma dezamagi mai mult decat ai facut-o."
Si am plecat.
Urmatoarea zi, sambata, m-a gasit tolanita in pat, uitandu-ma la serialul pe care obisnuiam sa-l vizionez cu el. Dintr-o data, Kevin intra in camera.
"Ai uitat sa incui usa aseara. Tortilla? Am si sos." imi spune cu un zambet plin de speranta, fluturand punga ce-mi facea cu ochiul.
"M-ai convins."
Aveam vocea mai trista decat ma asteptam. Dar imi doream sa vina. A lasat punga la marginea patului si s-a aruncat in asternuturi langa mine. Si-a pus cu capul pe pieptul meu si a spus: "Stiam ca sunt irezistibil." Am inceput sa rad.
"Tortilla ti-a fost de ajutor. Da punga aia la mine."
Au urmat clipe dragute in care chicoteam non-stop si imi amintea de dorintele mele amuzante de acum 3 ani... Eram fericita langa el, chiar daca m-a ranit. Stiam ca-l voi ierta intr-un final.
La un moment dat, m-a sarutat. A fost un sarut atat de dulce si perfect. Intr-adevar, era irezistibil.
CITEȘTI
The Storm
Fiksi Remaja"Ce ar fi fericirea daca n-am cunoaste durerea si cum am aprecia linistea daca n-am sti ce inseamna haosul?" Aceasta poveste este jurnalul Emei, o fata ce traieste pe cont propriu, crezand ca are viata perfecta. Insa soarta ii arata prin cate treb...
