The Storm

Capitolul 5

        Venise si ziua plecarii. De abia asteptam. Bagajul era gata, insa, ca de fiecare data, aveam impresia ca am uitat ceva... "Portofelul!" ... Si desigur, era ceva important.

        Trebuia sa ne intalnim toti la ora 23:00 in fata blocului meu sa plecam deodata. Silviu stia cel mai bine drumul, el mergand de 2 ani la Vama Veche. M-am uitat la telefon sa vad cat mai trebuie sa astept. Pe langa ora (22:30) mi-a aparut si un apel de la tata. Uau. Vacanta aceea se anunta plina de surprize. M-a mai sunat o data si am apucat sa raspund.

        "Buna, printeso! Mi-a zis Sonia ca mergeti la mare in seara asta. Sa aveti grija la condus..."
        "Bine, tati, promitem. Esti ok?"
        "Da. Afacerea merge excelent. Ti-am mai trimis cativa bani pentru urgente. Sa va distrati!"
        "Fii sigur de asta! Totusi pari trist..."
        "Ti-am spus despre Melissa? Ti-am spus, cred... Nu mai vorbim de 2 zile. Imi e greu fara ea. Ma ajuta sa trec peste dorul de tine, de Sonia."

        Aveam lacrimi in ochi. Si mie imi era dor de el. Imi doream sa fie bine, nu sa simta dor si durere.

        "Va fi bine! Promit ca voi trece vacanta asta si pe la tine... Poate reusesc s-o iau si pe Sonia."

        Se intrerupse... N-apucasen sa-i spun cat de mult il iubesc. O voce calda, subtire, ma rupse din gandurile mele.
        "Cu cine ai vorbit?" ma intreba Andreea.
        "Tata... Dar nu mai conteaza acum. Urmeaza 10 zile perfecte, nu-i asa?" i-am raspuns cu un zambet fortat.

        M-a imbratisat. Stia ca ma durea dinstanta dintre mine si tata.. Si Sonia. Tineam la ei prea mult. O iubeam si pe mama, insa ma indeparta prin comportamentul ei.
        "Urca in fata, iubito! Nu ma lasa sa adorm la mijlocul drumului."
        "Nici in gluma sa nu spui asta."

        Kevin avea o proasta obisnuinta de a glumi indiferent de gravitatea situatiei. De cele mai multe ori aveam nevoie de asta, insa existau momente in care era nevoie si de putina seriozitate.

        Pornisem la drum. Silviu era in fata, apoi urmam noi, Kevin fiind incepator. In spate mai erau Andrei si Alex. La cat haos a fost cu bagajele nici nu stiam cine s-a urcat cu noi in masina. Am tras o privire in spate. "Sara... Claudiu.. Si.. Cine e asta? ...oo,nu." Nu-mi venea sa cred. Deci dupa o luna in care m-am chinuit sa uit de tot de imaginea aia dureroasa in care se lingea cu iubitul meu, femeia aia indraznea sa vina cu noi la mare si sa urce in aceeasi masina cu mine. "Panarama blonda ce esti. Fu**** si $£»@¡§^°&@%#"

        Incercam sa ma calmez. Poate se cuplase cu Claudiu, cine stie? Oricum ar fi fost... Cea mai mare greseala a ei era sa-l mai priveasca o singura data pe Kevin mai mult de 2 secunde. Nu mai zic de vorbit, atins sau alte chestii. Gelozia nu ma lasa sa gandesc rational. Am dat drumul la muzica la maxim. Nu vroiam sa mai aud nimic. Speram doar sa uit ca e acolo.

        "Cred ca ajungem cam in 8 ore." a spus Claudiu.
        "Kevin, deschide putin geamul. E foarte cald aici." spuse cu o voce pitigaiata si blonda pe care aflasem pana la urma ca o cheama Gabriela.
        "Ai calduri deja?" i-am servit-o eu.

        Se facu liniste. Apoi mi-am dat seama de ce am spus.
        "Adica iti e cald deja?" m-am corectat eu.

        Dar n-am primit niciun raspuns. Kevin se uita la mine amuzat. L-am pupat pe obraz si am dat drumul din nou la muzica.

        Restul drumul a constat in replici oarecum decente intre mine si Gabriela. Era o persoana de treaba, aveai ce vorbi cu ea. Insa, in mintea mea, tot cuvantul panarama o descria cel mai bine. La ultima oprire, unde am si mancat, s-a asezat in fata lui Kevin si se tot holba la el. "Hei, draguta, ai vreo problema? Te rezolv eu." cam asta spunea gelozia din mine. Insa incercam sa trec cu vederea, consolandu-ma ca el o ignora total, in ciuda decolteului foarte generos al ei pe care l-ar fi putut admira cu nesimtire. Am apreciat.