Zânatica Ariel face un pariu prostesc şi rămâne fără aripile de zână. Într-un acces de disperare, decide să jefuiască Banca Magică, încălcând Legile Magice. Acest plan îi poate aduce împlinirea celui mai mare vis sau pierderea pentru totdeauna a put...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Clădirea impunătoare a Băncii Magice se înălța în fața ei, străjuind Muntele Fermecat ca o fortăreață. Ariel, însă, era încrezătoare, mai ales că sub braț ducea o carte groasă – părea să aibă cam o mie de pagini – pe a cărei copertă se lățea cu litere negre, pe un fond roșu, titlul: „Cum să jefuiești o bancă - tutorial". Zânatica nu era prea sigură asupra înțelesului ultimului cuvânt - după cum spunea și afurisita de Lana, Ariel nu se prea sinchisise de școală pe când era zânișoară – dar asta nu o împiedica să păşească plină de curaj prin pădurea de la poalele muntelui.
— Bună ziua, frumoasă elfă! se auzi o voce masculină din spatele unui gorun vrăjit.
Ariel tresări. Era exact ce nu-și dorea: un martor al jafului plănuit.
— Elfă e mumă-ta, se burzului ea spre nepoftit, dar acesta ieșise din ascunzișul său şi zâmbea spre ea amuzat.
„Al naibii ce bine arată!" se holbă Ariel la tânărul elf, a cărui tunică – verde, normal - se mula senzaţional pe mușchii bine reliefați. Dar cel mai mult, zânei îi plăcură gropițele din obraz afişate cu neruşinare de zâmbetul lui prietenos. „Prea prietenos", hotărî zâna să se enerveze pentru... mica ei slăbiciune.
— O, ce urâte vorbe ies dintr-o gură atât de frumoasă! se miră el, apropiindu-se cu îndrăzneală. Dar ce lectură interesantă avem aici! Îi luă de sub braț uriașul manual și îl cântări în mână. Am senzația că pe cineva îl mănâncă rău de tot pielea sau nu este în toate mințile. Să jefuiești Banca Magică este un act de inconștiență gravă. Elfii își pot pierde nemurirea și dreptul de a trăi pe tărâmul zânelor.
— Cine spune că vrea să jefuiască banca? se miră fals Ariel. Și în afară de tine, eu nu mai văd niciun alt elf pe-aici.
Tânărul tresări și o studie cu atenție pe zâna fără aripi.
— Pe cinstea mea, tu ești... o zână?! Dar ce-ai făcut de ai fost pedepsită cu pierderea aripilor?
— Le-am vândut! izbucni Ariel furioasă, dar lacrimile i se agăţară ca nişte perle de rouă pe genele-i lungi şi întoarse. Și în următoarele minute îi povesti - nu înțelegea nici ea de ce avea atâta încredere într-un elf – despre pariul cu Lana, despre răutatea Mult-prea-minunatei, dar mai ales despre dorința ei de a deveni aleasa Marelui Zân.
— Așadar, îți dorești atât de mult să ajungi Marea Zână încât ești în stare să încalci Legile Magice, murmură el gânditor. Lui Ariel i se păru trist, dar ce-i păsa ei de sentimentele unui elf. La urma urmei, aceştia erau făpturi inferioare tuturor făpturilor magice. Am să te ajut să-ți recuperezi aripile! rosti el cu putere. Aceste vorbe stârniră curiozitatea Zânaticii şi aceasta îşi ciuli mai bine urechiuşele roz. În fond, nu este o încălcare prea gravă a Legilor Magice, de vreme ce nu ai beneficiat încă de viața pe tărâmul pământenilor, îl auzi din nou pe elf.
