Zânatica Ariel face un pariu prostesc şi rămâne fără aripile de zână. Într-un acces de disperare, decide să jefuiască Banca Magică, încălcând Legile Magice. Acest plan îi poate aduce împlinirea celui mai mare vis sau pierderea pentru totdeauna a put...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ochii negri ai elfului surghiunit în lumea terestră erau triști.
„Ești bine, zână? Ți-ai recuperat aripile? Sper să fii fericită și Marele Zân să te aleagă de soață, așa cum îți dorești."
„De ce ai spus că tu ai fost hoțul?" îl mustră ea.
Gropițele îi apărură din nou în obrajii netezi, iar tânărul își scutură pletele negre ce-i ajungeau până la șold.
„Dorințele tale erau atât de puternice încât puteam să le simt ardoarea. Eu nu am avut nicodată un țel, iar când am văzut că ai fost prinsă, nu am putut suporta gândul că vei pierde pentru totdeauna magia și că vei deveni doar un elf..."
„Dar și tu ești un elf. De ce eu nu aș fi putut îndura o astfel de viață?"
„Pentru că tu ai fost născută cu puteri magice. Eu nu știu cum este să deţii asemenea daruri... Pentru mine este mai simplu să trăiesc printre pământeni. Şi-apoi, noi, elfii, aşa am fost învăţaţi: să ne sacrificăm pentru binele unei făpturi magice."
„Dar vei trăi atât de puţin... Iar pământenii sunt răi şi egoişti... asemeni unor troli."
Zâmbetul tânărului se umbri pentru câteva clipe.
„Când vei ajunge Marea Zână, te rog să faci ceva pentru neamul meu."
Ariel dădu cu putere din cap. Elful riscase să-şi piardă nemurirea pentru a o salva, nimic nu va fi prea mult pentru a răspunde generozității sale.
„Elfii au fost mereu disprețuiți de făpturile magice, în schimb au servit întotdeauna pe magici cu devotament. Am să te rog să faci ceva pentru ca ai mei să se bucure de respectul cuvenit pentru loialitatea lor."
Deși nu știa dacă va deveni Marea Zână, Ariel promise, iar tânărul dispăru din visul ei, așa cum apăruse.
***
Lampioane strălucitoare, rochii străvezii și diafane, muzică interpretată de miriade de cicade...
Ariel se rotea încântată în sala uriașă de bal. Purta o rochie din petale de flori albe, iar pe cap îi scânteia o diademă din aripi delicate de fluturi. Pantofii, mici ca pentru zâne, erau țesuți din fire de mătase și brodați cu flori roșii de mac. Ținuta de bal o primise chiar în dimineața aceea, adusă de un elf. Știuse din prima clipă de unde venea cutia. Pe tunica verde a elfului Ariel recunoscuse blazonul Marelui Zân. Așadar, nu-i rămăsese indiferentă acestuia. Gestul galant îi trezise speranțele că visul de a deveni Marea Zână se va împlini în cele din urmă.
