E trecut de miezul nopții,
Te aştept dar tu nu mai vii,
Mi-ai promis că o să vorbim,
Însă nici să ne privim nu îndrăznim .....
Nu pot să-mi vindec rănile ,
Sunt prea adânci
Iar mintea mi-o întunecă grijile,
Stau să mă prăbuşesc de pe stânci.
Am încercat să aduc o rază de lumină într-o noapte eternă ,
Dar tu mi-ai spart lampa , lăsându-mă să mă scufund în beznă.
Te-am strigat , te-am chemat mereu ,
Însă n-ai auzit suspinul meu...
Şi totuşi am să caut ieşirea ,
Dar va fi prea târziu; căci toți îmi vor plânge moartea...
M-ai lăsat să zac în întuneric.
Nu mi-ai lăsat din propiul suflet nimic.
Mă târăsc deoarece viața mi se scurge înaintea ochilor ,
Refăcând şirul amintirilor.
Am să ies de aici cât încă sunt în viață ,
N-am să las ca soarta mea să atârne de un fir de ață !
E trecut de miezul nopții ,
În tot acest timp am păstrat speranțe vii..
CITEȘTI
Poezii volumul 1: Decăderea
PoetryDragi cititori , scriu acest volum de poezii pentru a-mi scoate la iveală sentimentele pe care le lasă în urma lor anumite evenimente. Fie triste,fie vesele , de cele mai multe ori versurile unei poezii ne încântă şi ne mai ridică moralul. Poezia...
