Castel de sticlă

77 13 4
                                    

Poartă-mă pe drumuri gri,
Stinge-mi năvalnicele firi,
Alungă păsările speranței ,
Spune-le să dea glas neşansei.

Aripile mi s-au strivit ,
Visele din aur s-au topit.
Sortiți pe veci să rătăcim,
Ne agățăm de norocuri vii.

Suntem născuți pentru a clădi noi lumi de bucurii ,
Dar dacă vei privi în adâncul inimii
Suntem sclavi ai falselor admirații ,
Timpul vrea să încetinească
Căci trăim într-un castel de sticlă !

Oameni simpli am întâlnit ,
Pribegi prin lume au rătăcit .
Oamenii prețioși m-au dat la o parte ,
Însă n-am să las lumea să mi-o doboare !

Avem un destin de împlinit ,
Cel dintâi vis s-a risipit.
Dar poate găsim un alt tărâm dorit.

Suntem născuți pentru a clădi gard în jurul sufletului ,
Prizonieri suntem în pustietatea deșertului ....

Sclavi ai falselor admirații , amintirile în cioburi o să se prefacă ,
Pentru că viața noastră este un castel de sticlă !

Poezii volumul 1: DecădereaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum