Poezii volumul 1: Decăderea

Cineva în viitor

Sunt încă un copil ,
Prin lume păşind tiptil,
Nici pe propiile-mi picioare nu mă simt stabil ....

Departe de casă am plecat ,
Să aflu viața ce mi-a rezervat ,
Însă cine sunt niciodată n-am uitat.

Când luminile din jurul meu se sting,
Regrete şi decepții iar mă cuprind.
Suspine înecate pe pereți se preling ,
Încerc să nu le ascult, doar dorul de casă  încă auzind.

Până dimineață  am să zac pe acest pat de tortură ,
Când Soarele va străluci glorios pe cer ,
Eu tot cu suferința mea rămân stingher .
În jurul meu s-a format o temniță a fricii şi nu mă lasă afară .

Pentru ambiție sunt menit să trec prin vifor ,
Doar ca să descopăr un altfel de viitor ,
Amintirile îmi fac răni ce mă dor.
Vreau să ajung acasă, dar mi-e teamă ca până atunci să nu mor..

Printre străini cu fețe hâde , eu mă rătăcesc,
Şi oricât încerc de răutatea lor să mă feresc
Cuvinte aspre în mintea mea gonesc.

Nu mă lasă să dorm,nici să visez,
Simt cum viața din mine e consumată
Şi nu apuc să rostesc către Dumnezeu al meu Crez ,
Deşi , asta-i tot ce am mai preț în conştiința mea nealterată.

Acum îmi dau seama... cât de superficiali suntem !
Nici măcar în noi nu credem,
Când ne aflăm împrejmuiți de întuneric nu sumtem în stare ca lumina de la capăt s-o mai vedem.

Cine voi fi în viitor ?
O întrebare ce răsare pe buzele tuturor ,
Şi nu lasă pacea nopților .
Oricum nu pot să adorm, căci liniştea a fost destrămată de zbuciumul sufletesc zdrobitor....

Când eram copil nu mă gândeam c-o să fiu departe de casă şi străin .
Dar trăiesc cu speranța că am să revin,
Altcineva ,am înțeles, a avut grijă de soarta noastră,
Viața pentru mine e o nefericită astră.....