Imnul eternității

57 10 2
                                    

Vărs lacrimi și suspin, plâns amarnic,
Șiroaie sărate ce peste răni sângerânde se preling,
Nostalgia vremurilor bune e pentru noi cel mare inamic .
Însă azi am decis s-o înving !

Tot ce vedem poate să fie o iluzie,
Tot ce ne înconjoară , o lume vastă,
Amintiri și năzuințe , învăluite în melancolie,
Vor rămâne prinse într-o eternitate castă .

Nu pot mai departe să merg dacă n-am trecut .
În urma mea nu pot să mă uit ,
Văzând cum totul dispare ,
Se simte o durere prea mare .

Timpul și spațiul sunt ale Universului capcane ,
De multe ori am vrut să evadez ,
Părăsind pentru o clipă aceste dimensiuni plane .
S-ar putea în vidul eternității să mă blochez....

Între lumi simt că m-am rătăcit,
Mii de existențe în care sunt captiv ,
Fără vreo șansă să fiu găsit .
M-am exilat pe tărâmul eternității , trăind ca muritor fictiv .....

Poezii volumul 1: DecădereaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum