Alerg. Fără să mă opresc. În spatele meu e o umbră ce mă urmărește. O simt pe ceafa mea. Îi simt respirația. Aerul rece ce îi iese din nări. Îmi întorc capul... îi vad ochii. Nu mă gândeam că o umbră are ochi... Dar și ce ochi... erau reci, întunecați, plini de ură și voiau sa ucidă. Dintr-o dată totul se întunecă. Nu mai văd nimic. Totul este negru. Mă simt singură. Mă pun in fund cu mâinile pe cap. Imi astup urechile. Nu mai vreau sa aud nimic. Nu mai vreau sa aud pe nimeni. Vreau sa fiu singură. Nu mai vreau sa fug. Nu mai pot. M-am saturat sa imi fie frică. "-NU MAI SUPORT! M-AM SATURAT! SUNT SĂTULĂ DE JOCURILE TALE MIZERABILE, STUPIDE SI FARA ROST! IMI VREAU VIATA INAPOI, VREAU SA TRĂIESC NORMAL! LASA-MA IN PACE !" Atunci am căzut.
CITEȘTI
Pierdută în pădure...
TerrorO simt, e aici. E langa mine. Ii simt respirația rece. Simt cum se uita la mine. O sa aiba grija de mine, mi-a promis...
