Sunt legata. Strans legata. Funia groasa imi facuse rana. Incheieturile mainilor erau rosii. Ma dureau foarte tare. Dar unde eram? Nu mai eram in padure. Nu mai eram alergata de nimeni. Umbra nu mai era. Oare am scapat? Nu se poate... e imposibil. Totusi sunt legata, ceea ce inseamna ca sunt ostatica. Dar a cu-?
Nu apuc sa imi termin fraza, ca umbra apare. Deja incepusem sa ma obisnuiesc. Deja ma gandeam ca asa voi trai toata viata. Ostatica unei bestii. Trebuia sa ma obișnuiesc, nu?
Umbra s-a apropiat de mine. A tăiat sfoara si m-a lasat liberă. Bine, nu va gândiți ca am scăpat sau ca mi-a dat drumul. Nu. Doar a tăiat sfoara. Macar mâinile nu ma mai dureau. Ma uitam la umbra. Umbra la mine. Nu stiam ce sa fac... Sa incep sa vorbesc? Poate. Nu imi era frica. Asa ca mi-am dat drumul la gura. Am intrebat-o ce vrea de la mine. Niciun răspuns. Ma gandeam ca nu poate vorbi. Am intrebat-o daca imi imi va lasa familia sa plece. Atunci mi-am dat seama ca poate vorbi. "-Da, dar tu o sa rămâi aici, o sa am grija de tine...". M-au trecut fiorii. Atunci si-a continuat propoziția. "-... o sa avem."
CITEȘTI
Pierdută în pădure...
TerrorO simt, e aici. E langa mine. Ii simt respirația rece. Simt cum se uita la mine. O sa aiba grija de mine, mi-a promis...
