Alerg. De ce ? De ce alerg iar? Am spus ca m-am saturat. Ma uit in spate, umbra ma urmărește din nou. Ma gandeam ca poate visez. Ca am halucinații din cauza faptul ca m-am lovit la cap atunci cand am căzut. Dar nu. Era real. Totul era ca in ziua precedenta. Exact la fel. Nu înțelegeam. Am murit? M-a prins umbra? Nu cred. Ma simteam vie. Din nou, totul s-a întunecat. Doar ca de data asta nu m-am mai așezat. Am rămas in picioare. Asteptam... ce asteptam? Nici eu nu stiu... sa vina umbra sa ma ucidă? Poate. Dar nu ma puteti judeca. Imi doream sa se termine totul... voiam sa nu mai sufăr. Asteptand, vad ca din întuneric se arata umbra. Care acum nu mai era la fel. Era mai mare si mai înfricoșătoare. Nu era singura. Era cu o familie. Familia mea!
CITEȘTI
Pierdută în pădure...
TerrorO simt, e aici. E langa mine. Ii simt respirația rece. Simt cum se uita la mine. O sa aiba grija de mine, mi-a promis...
