XZ (boyxboy)

Capitolul 7. X

Câteva zile mai târziu

        Citesc afurisita asta de carte si cred ca mai am putin si iau foc. Am început să fiu ca ei, le fac pe plac si cred ca prind încredere în mine. Z a început si el să imi urmeze exemplul, totul merge destul de bine. Bărbatul are o rutină ciudată noaptea. Am continuat să îl urmăresc, dar niciodată nu am reusit să aflu ce ascunde in birou sau ce reprezintă acele fotografii. Le ține încuiate într-un sertar, deci sunt importante pentru el. Z se întoarce de la duș gata să se bage în pat la somn. Arunc cartea pe pat pentru ca nu vrea să mă vadă citind chestiile astea. Mă privește plictisit si isi dă ochii peste cap.

-Acum chiar esti unul dintre ei.
-Ar face unul dintre ei așa ceva?

            Mă ridic din pat apoi îmi lipesc buzele de ale lui. Îmi înconjoară gâtul cu brațele adâncind mai mult sărutul. Singura parte bună din locul ăsta e el. Dacă nu ar fi el as fi spart un geam de mult si as rătăci zile prin pădure, atât de disperat as fi să plec de aici. Z se îndepărtează brusc de mine si mă încrunt.

-Ce e?
-Ar trebui să fim mai atenți, aproape am fost prinși dată trecută.
-Și ce crezi că ar putea să ne facă dacă ne-ar vedea? zic ironic și îl trag înapoi în brațele mele
-Ne-ar despărți cu siguranță! Nu vreau să se întâmple asta!

           Buzele noastre se ating din nou, îi mângâi încet obrazul apoi aud ușa deschizându-se si un țipăt ascuțit îmi terifiază urechile.

-Sfinte Dumnezeule! urlă Ivy apoi isi pune mâinile la gură și fuge

            La dracu!

-X! strigă panicat si mă prinde cu ambele mâini de tricou

             Mai are putin si izbucnește în lacrimi. Totul s-a dus dracului in momentul ăsta. Inspir adânc și îmi așez mâinile peste încheieturile sale, păstrându-mi calmul.

-Dă vina pe mine!
-Poftim?! X, eu...
-Te rog, ascultă-mă! Am un plan! Dă vina pe mine, fă tot ce poti să îi convingi ca e vina mea! zic disperat si îl privesc fix

               Îl sărut apăsat apoi mă așez lângă patul meu. Bărbatul intră în cameră tunand si fulgerand. Z incepe instant să plângă si să strige că eu l-am forțat si că m-am prefăcut în tot acest timp ca sunt de partea lor. Brunetul cade în genunchi în fața lui, implorând iertare in timp ce plânge zgomotos. E un actor dat dracului. Preotul va fi plecat următoarele două zile. Claxonul taxiului său se aude și e extrem de furios. Mă aleg cu o palmă puternică apoi sunt târâit afară din cameră. In ciuda faptului că mă zbat, tipul ăsta e incredibil de puternic si nu scap sub nici o formă. Sunt impins într-o cameră mică si cad pe podea.

-Mă ocup de tine cand mă întorc! strigă amenințător și iese trantind ușa

            M-a încuiat aici. Imi ating buza de jos cu limba si simt gustul sangelui. Mă uit în jur si vad doar o saltea într-un colț, o oglindă atârnând pe perete si o ușă. O deschid si aparent asta e o baie, însă e mică și nu cred ca ceva de pe aici funcționează. Cand ma întorc în cameră Louis intra si imi aruncă ghiozdanul pe podea. Mă privește scârbit după care plecă si sunt tot încuiat aici. Ce proști. Zâmbesc apoi imi deschid ghiozdanul. Sunt un maestru al evadarilor. Scot agrafa din buzunar, privind-o fericit. Acum aștept să treacă timpul. Sper ca Z e bine!  Mă așez în genunchi în fața ușii si privesc lumina de sub ușă. Ceilalți se plimba in continuu, însă e liniște. Mult prea liniște. Când in final se dă stingerea mă ridic. Locul ăsta nu are pic de lumină, iar fereastră e acoperită cu scânduri de la un capăt la altul. Mă apropii de ușă și după câteva încercări reusesc sa o deschid. Bag agrafa in buzunar si ies încet. E liber. O încui înapoi și înaintez. Sper doar să nu răsară femeia aia nebună în calea mea. Merg cu grijă pe hol apoi mă opresc lângă cameră lui Z si încerc să deschid ușa. E încuiată. Nu am timp să verific, dar... Dacă a pățit ceva?! Nu pot. Trebuie să ajung la biroul lui. Plec sperând că asta să nu fie cea mai greșită alegere pe care o voi face în toată viața mea. Apăs pe clanța de le biroul lui si văd că e încuiată. După câteva minute in care mâinile mele tremurau de frica sa nu fiu prins am reusit să o deschid. O închid in urma mea apoi analizez locul. Deschid prima lampă si nu văd vreun pericol. Merg rapid spre birou, aprind lampa de pe el si folosesc agrafa să deschid sertarul. Bun, ce avem... aici?! Analizez fiecare poza si respiratia mea devine din ce in ce mai alertă. Le pun una peste alta pe birou si ajung la ultima. Ce înseamnă asta?! Le înșir pe birou si le privesc atent. Sunt poze ale unor femei, toate sunt legate cu lanțuri și rănite. De ce ar păstra asa ceva? Asta daca nu cumva el... Aud un sunet pe hol si sting lumina. Lampa de la ușă mă va da de gol. Merg spre ea rapid si o închid înainte ca ușa să se deschidă. La naiba! Mă las jos după o canapea si ascult.

-Nu e in stare nici să încuie o ușă cum trebuie! Numai din cauza acestor copii...

          Încuie ușa apoi dispare. În regulă asta a fost aproape. Mă întorc la birou si mă așez pe scaun. Dacă verifica camera mea?! Ușa e încuiată... poate nu o să simtă nevoie sa faca asa ceva. La dracu! Apropii fiecare poză de lampa si privesc chipurile femeilor. Au fost torturate cel mai probabil, iar lângă una dintre ele este un nou-născut. Femeia are chipul plin de lacrimi si pot citi durerea in ochii ei. Le număr din nou, dar nu pot pune nimic cap la cap. Ce s-a întâmplat cu aceste femei? De ce are aceste poze? El le-a ucis? Scotocesc prin sertar si mai găsesc o poza decupată dintr-un ziar vechi. Vad doar 7 saci în care de obicei sunt puse cadavrele. Incerc să deslușesc ce scrie pe marginea care a fost tăiată, dar e imposibil. Nu știu ce se întâmplă aici, dar preotul ăla e un criminal. Asta e tot ceea ce pot să spun sigur până acum! Însă am nevoie de o confirmare. Las asta pe mai târziu, nu pot să dau de bănuit. Trebuie să mă întorc în cameră. Pun totul la loc exact cum era apoi ies si încui ușa. Mă întorc la etajul meu si intru in camera in care am fost pus. Am un motiv destul de bun să plec de aici, însă nu pot... Dacă își alege noi victime? Dacă victimele suntem noi? Probabil dacă am fi fost noi,  ne-ar fi ucis de mult. Nu avem cum să plecăm prin pădure pe jos, suntem blocați aici cu un criminal ce o să se întoarcă peste două zile acasă. Nu ii duc lipsa deloc, sper sa fie lovit de un tir sau ceva...