Stau intinsa pe nisipul cald si privesc norii cenusi care par sa nu mai plece.In departare se aud vocile nervoase a dragonilor ce s-au trezit la viata odata cu Cortina.Un razboi ne-a lovit din plin, aparut peste noapte s-a terminat exact cum a inceput insa urmarile inca se mai vad. Un cercetator a gasit intr-o pestera de pe muntele Kios un dragon care s-a dovedit regele lor. Odata cu trezirea sa a adus o lume plina de haos si orori iar odata cu el a venit Marele, un dictactor crud care omoara toti fugari de razboi. Eu sunt unul dintre ei.
-Die! Die! auzul numelui meu ma trezeste din visare.
-Ahidi! strig la randul meu
Ma ridic in picioare ca sa il vad mai bine pe prietenul meu cel mai bun, Ahidi. Il cunosc din copilarie si am crescut impreuna.
-Vino Die, te cauta conducatorul tribului spune el iar eu pornesc instant spre cortul sau.
Pasesc grabita printre corturile celolarti fugari. Nu pot sa nu observ faptul ca toti suntem diferiti, unii sunt cu famili cu copii mici, altii sunt batrani iar alti sunt tineri in putere. Copii alearga prin jurul corturilor fericiti, femeile gatesc iar mirosul se simte in toata zona. Barbatii taie lemne pt foc iar alti cultiva. Au inceput sa se poarte ca si cum ar fi acasa desi...acasa nu vom mai putea niciodata sa spunem unui loc, suntem fugari si asta vom ramane pana va disparea Marele. Tipetele de bucurie a copilor imi umplu inima de fericire si imi doresc sa nu mai plecam deaici niciodata. Desi pamantul nu e la fel de roditor ca in alte zone am putea sa ne descurcam aici. Ocolesc un cort si deja pot sa il vad pe a conducatorului. DAU panza ce foloseste drept usa si intru in cortul colorat a lui Sanuke.
-M-ai chemat, Sanu? il intreb dupa ce il zaresc stand pe una dintre perne.
-Da...am vestii proaste, Die spune acesta suparat
Isi ridica corpul bine facut si se indreapta spre mine. Odata ajuns langa mine imi face semn spre masutra inconjurata de 2 scaune aflate in dreapta mea iar eu ma asez pe unul dintre ele.
-Ce s-a intamplat?il intreb putin speriata
-Trebuie sa plecam de aici spune acesta nervos si incepe sa se plimbe prin cort.
-Cum?!Dar suntem departe, nu au cum sa ne ajunga aici!
-Ne-au ajuns deja, asta e problema. Suntem ultimul trib de fugari ramasi in viata si ne vaneaza ca pe furnici. Trebuie sa ne mutam si asta urgent
-Dar oamenii s-au acomodat aici! Au inceput pana si sa cultive
-Crezi ca mie-mi place fuga asta continua?! spune revoltat
-Dar...nu pot sa le spun ca iar plecam
-Nu poti, dar o vei face
-Dar...cat de aproape sunt?Nu-mi vine sa cred ca au venit pana in Sudul Indepartat dupa noi!
-Marele chiar nu ne mai vrea pe aici...si sunt mai aproape decat crezi.
-Cine ti-a spus?il intreb de a dreptul suparata
-Cine sa-mi spuna? Oracolul, evident
-Vrajitoarea aia? Iar o crezi? Pana acum ne-a adus doar pierire si fuga iar tu te tot increzi in ea!
-Ai grija cum vorbesti, Die! ma ameninta el nervos
-Oh, scuza-ma ca am spus lucruri urate de curtezana ta!
-Nu e curtezana mea, si tu o stii foarte bine!
-Bine, spun nervoasa in timp ce ma ridic. Le voi spune diseara, il anunt inainte sa ies din cort ca o furtuna.
