Oamenii incep sa se panicheze la auzul acestor cuvinte. Totul devine un haos. Incep sa se auda tipete, lumea se misca haotic lovindu-se unii de alti spre iesire. Nu cred ca vom mai putea recupera ceva, trebuie sa plecam acum, doar cu ce avem la noi.Il prind pe Ahidi de mana si ne aventuram spre iesire. Odata iesiti aerul rece ma loveste brutal si incep sa ma uit speriata in stanga si in dreapta.
-Vino! Ii spun si il trag spre cortul meu.
-Die, nu avem timp! Spune acesta speriata.
-Trebuie sa recuperez piatra sacra! Ii spun agitata iar acesta intelege si incepem sa ne miscam.
Intru in cort agitata si ingenunchezi langa cufarul de bronz. Scot cheie de pe lantisorul meu si il deschid. Arunc hoate hartile si materialele pe jos pana ce ajung la el. Piatra sacra, sta in familia mea de la inceputul generatilor. E singurul lucru care a unit tribul in perioadele sale cele mai rele. Iau piatra, o infasor intr-o batista si o ascund in cisma.
-Gata? Intreaba Ahidi agitat iar eu dau din cap in semn ca da.
Iesim afara unde s-a mutat agitatia. Il aud pe Sanu cum vorbeste la o portavoce si incearca sa calmeze poporul insa esueaza lamentabil.
-Hai sa il ajutam pe Sanu! Ii tip eu la Ahidi ca sa ma poata auzi.
Inaintam spre Sanu tinandu-ne de mana prin multimea de culmea. Cand acesta ne vede vine agitat spre noi.
-Nu stiu cum sa ii calmez! Ajutati-ma! Spune acesta si se poate citi disperarea pe fata lui.
Ma intorc pe loc si ma uit la multimea speriata din jurul meu. Trag aer adanc in piept si ii dau drumul in momentul in care aud o bubuitura puternica. Ma uit speriata la Ahidi iar el se face alb la fata.
-Sunt aici! Tipa Sanu
-Trebuie sa plecam! Spune Ahidi si ma trage de mana.
-Nu! Nu il pot lasa pe Sanu! Spun si lacrimile incep sa imi curga pe obrazi
-Se descurca el ! Vino! Spune si ne pornim spre iesirea de Vest a tribului.
Alergam prin multime si simt cum ceva moare in mine. Sanu, Sanu a fost mereu acolo pentru mine dar cand trebuie sa fiu eu pentru el fug ca o lasa. Lacrimile se transforma in rauri ce izvoresc din adancul meu rupt.
Fugim prin desert si pot auzi inca sunetele tunurilor, a armelor. Pot simti cum fiecare cunoscut se stinge ca o stea pe cerul razboiului. Urcam pe o duna de nisip iar acum tribul se afla la picioarele mele. Luminile provocate de batalia ce se desfasoara arata ca un soare ce se lupta sa iasa la suprafata. Sa mai castige o zi.
-Nu pot privi asta! Spun sfasiata de durere in timp ce il iau pe Ahidi in brate si imi lipsewc capul de pieptul sau.
