Save me

Chapter III:Black or White

Stând față în față cu Yoongi, Anneliesse a luat o hotărâre, după noaptea petrecută la Ai.
Anneliesse: De vreme ce nu am de ales, o să continui să lucrez pentru tine, dar cu o singură condiție.. Să nu mă mai trezesc ca ieri, pusă în situația aia!

Yoongi nu mai scotea niciun sunet, ci doar o privea atent pe Anneliesse. Fata asta chiar nu poate să asculte deloc?
Yoongi: Asta este decizia mea de luat.

Ei nu-i venea să creadă una ca asta. Chiar nu puteau sa fie de comun acord cu ceva?
Acesta s-a ridicat de pe scaun, trecând pe lângă Anneliesse gata să părăsească sala.
Anneliesse: Heeeii!!
Fata a dat buzna după el, nepăsătoare de faptul că Yoongi o ignora.
Anneliesse: Nu pot să-mi pun viața in pericol așa pur și simplu! La fel ca tine și eu am responsabilitățile mele! Trebuie să am grijă de părinții mei.

La auzul cuvântului ,,părinți'', expresia lui s-a transformat într-una mai caldă si înțelegătoare.
Anneliesse: Dacă Doamne ferește ceva o să mi se întâmple, cine o să se mai uite după ei?
Yoongi: Părinții tăi o să fie pe mâini bune.
S-a oprit imediat din a mai ține pasul cu el, ochii ațintiți pe spatele lui.
Anneliesse: Cum poate cineva să fie atât de insensibil? șoptea ea...

Totul până la familie.. Mâna lui Anneliesse acum era un pumn, gata să-i întâlnească fața. El realizează că fata nu mai era lângă el.
Dând să se întoarcă, Anneliesse nici măcar nu a mai ezitat. În ciuda faptului ca era mică de statură, ea se ridică pe vârfurile degetelor de la picioare, reușind să îl lovească în zona buzelor. Tot ce se putea vedea era o mică tăietură, urmată de puțin sânge. 👀
Anneliesse: Te gândești că aceste persoane sunt doar responsabilitățile tale, dar te-ai gândit măcar pentru o secundă de ce au ales calea asta?
Anneliesse: Sunt pregătiți să-și pună viețile in joc doar ca cei dragi să nu aibă de suferit!
Anneliesse: Nu neg faptul că ești bogat si ai putere.. Dar cel mai probabil nu ști cum e să pierzi o persoană dragă ție din cauza unor amărâți de bani.

Yoongi și-a revenit din starea de șoc, mâna lui acum se afla in jurul gâtului ei finuț.... Cum îndrăznea! Nimeni nu avea curajul ca măcar un deget să pună pe el!

Acum furia acționa în locul lui, Anneliesse respirând din ce in ce mai greu. Acești ochi.. Acești ochi care o priveau...
Yoongi brusc dă drumul fetei, care a căzut pe jos, privind-o oarecum patetic cum respira greu.
.
.
În baie, băiatul își privea cu disperare propria reflexie. Degetele lui atingeau cu delicatețe rana de la buze... Ar fi putut să o omoare chiar acolo, de ce nu a făcut-o? Întrebarea își găsise adăpost în minte, cuvintele ei lovindu-l mai ceva ca niște valuri.
Anneliesse: Te-ai gândit măcar pentru o secundă de ce au ales calea asta? Nu neg faptul că ești bogat și ai putere, dar nu ști cum e să...
Yoongi: Taci din gură! Te rog!.. Doar taci...
.
.
.
.
Anneliesse acum se afla afară în fața clădirii, masând gâtul roșu.
Anneliesse: Prost! Nesuferit! Nebun om mai ești! Sper să nu ai parte deloc de fericire in drumul tău!
??? : Ai să vezi și tu cum o să-ți schimbi părerea despre Mr.

În fața ei se afla un om tânăr, elegant îmbrăcat, care zâmbea.
YooHan: Eu ma numesc YooHan.. Choi YooHan mai exact. Sunt unul dintre puținii apropiați bodyguarzi ai lui Min.
Acesta îi întinde lui Anneliesse o alifie/fără a ști că e dată de Yoongi pentru a o ajuta cu durerea.
Anneliesse: Mulțumesc. Eu mă numesc Anneliesse. Nu trebuie să te adresezi formal cu mine.
YooHan: Ești o persoană foarte curajoasă. Nici măcar noi, bărbați, nu îndrăznim să ne atingem de el.
Anneliesse: Woow, îți mulțumesc atât de mult. Chiar mă simt onorată.... și cu asta ea a închis discuția.
.
.
.
.
Era dimineață, Anneliesse aștepta in stație, cu gândul la cât de obosită se simțea. Ce să mai zic.. Mulțumesc nesuferitule!

Dintr-o dată o mașină cu geamurile complet negre s-a oprit in fața ei.
Anneliesse: Ce naiba mai vrei si tu, perversule?
Privea fără pic de emoție cum geamul se lasă in jos, recunoscând părul ăla imediat. Era Yoongi...
Yoongi: Treci înăuntru, te rog frumos.
Anneliesse: Unde ai de gând să mă omori?
Yoongi: Dacă vrei sa afli, vin-o!
Anneliesse: Nu! spune ea scurt și la obiect.
Yoongi: Intră cât te rog frumos.. Aaaa da, parcă spuneai că nu ți-e frică.
Anneliesse: Nu îmi e.. Doar că m-am saturat de oameni nebuni ca tine!
Yoongi: Păi și acum încotro te duci? Dacă nu vrei să vii cu mine, e treaba ta. Dar după să nu te aud cum plângi după salariu.
Anneliesse: Deja am semnat contractul!
Yoongi: Ai semnat ca să fi secretara mea. Dacă nu îți faci bine datoria, atunci nu am de ce să te plătesc.

Se jura că într-o zi o să-l facă bucăți și o sa îl dea pradă crocodililor.
Yoongi: Pune-ți centura. Ai fost dascăl doar.. Siguranța e pe primul loc! Te mai și ocupai de copii..
Dacă privirea ei putea ucide, el pica mort chiar aici.
.
.
Se părea că Yoongi oprise în spatele unei biserici. Oamenii care se aflau erau îmbrăcați in negru, iar alții aveau ochii roșii de la plâns.
Yoongi ii întinde lui Anneliesse o plasă, în ea aflându-se un costum negru.
Yoongi: La întrarea in mănăstire se află o toaletă, du-te să te schimbi te rog...
Anneliesse: Ieși afară!
Yoongi: Ce ai de g...
Anneliesse:Mă schimb.. Nu e politicos să intru acolo îmbrăcată așa. Zi mersi că geamurile mașinii sunt negre.... Ai de gând să stai aici să mă privești?

Yoongi imediat a ieșit din mașină, respectând cererea fetei.
.
.
Anneliesse îl urmărea atentă pe Yoongi. Treceau pe lângă familii si rude care plângeau într-una și încercau să se alinte unii pe alții.
O tristețe și mai mare o cuprinde odată ce vede cât de tânăr băiatul din poză arăta. Ambii s-au așezat in genunchi, rugându-se ca acesta să se odihnească in pace.

Nu era singura biserică la care au fost nevoiți să se ducă. Deja pierduse numărătoarea.
Mama îndoliată: Vă mulțumesc încă odată Mr. Min .Știam că acest lucru avea să se întâmple odată și odată, dar totuși cuvintele mele nu sunt suficiente pentru ajutorul acordat atunci când noi nu aveam acoperiș deasupra capului.

Ea privea din spatele lui, imaginea oamenilor sfâșiați de durere făcea ca inima ei să se rupă in două. Încerca din răsputeri să se lupte cu lacrimile, unele dintre ele neputându-le controla.

YooHan: Este riscant si periculos, dar acesta este job ul nostru. Asta ne place si alegem să facem. Suntem fericiți dându-ne viața doar de dragul fericirii familiilor noastre, pentru traiul lor.
YooHan: Ei știu cel mai bine că nu este usor și crede-mă când îți spun că nu e, dar uneori este lucrul corect. Poate nu o să crezi când îți spun, dar dintre noi toți.. Cel care suferă cel mai mult este..

Anneliesse acum înțelegea ce a vrut să spună YooHan. De fiecare dată când are loc o luptă, iar cineva moare, Yoongi nu poate decât să spună un simplu. ,,Îmi pare rău.. Sper să-și găsească liniștea."
Până la urmă moartea este un lucru inevitabil, Yoongi nu poate face nimic în această privință.
.
.
.
.
Anneliesse: Aici o să dormim?!!