Save me

-II- Something Wrong

 
   În timpul în care umbla prin haine și se chinuia să își pregătească bagajul, Taehyung descoperă tricoul negru pe care Emerald îl spălase atunci când acesta fusese rănit.
   Inima cusută de fată îi sare în ochi, aducându-i aminte de ea. Părul ei care părea atât de mătăsos, zâmbetul acela pur și atât de luminos, încât și soarele ardea de gelozie.
   De ce este atât de atașat de ea în ciuda faptului că de-abia o cunoaște?
   Îi era dor de compania lui Emerald. Ăsta era adevărul dureros.
       .
       .
       .
       .
       .
       .
      
   Mrs. Kim, mama lui Taehyung, iese din lift, îndreptându-se direct spre biroul lui.
       Mrs. Kim: Băiatul meu e cumva în birou?   întrebă pe tipul de la Securitate.
       Nu, nu este doamnă. Trebuie să apuce un zbor spre Japonia.
   Japonia? Femeia era confuză.
       Mrs. Kim: Japonia? Ce doamne iartă-mă caută pe acolo?
       Nu a spus.
       Mrs. Kim: Omul meu e cu Taehyung?
       Da, doamnă.
       Mrs. Kim: Să îi spui că am o treabă cu el. E importantă.   zâmbea într-un mod fals. Doar era perfectă la asta.
       .
       .
       .
   Stând jos pe covorul roșu, în cel mai respectuos mod posibil, Emerald se afla într-un templu, când cineva se așează lângă ea. Era Taehyung.
   Chiar dacă băiatul își apropia mâinile timid ca să se roage, privirea lui era întoarsă asupra fetei, un mic zâmbet lipit de colțul gurii.
   Părea atât de drăguță cu ochii închiși și super concentrată. Fluturii din stomac erau de ne oprit. Dar vroia măcar să înceteze?
   Se gândea la ce se roagă. Mai mulți bani, o casă mai mare, sau un magazin? Era și asta o posibilitate. Oooo, poate la un iubit? 0o0

   Cum Emerald și-a deschis ochii, baiatul mai rapid ca tunetul și-a întors privirea, prefăcându-se la rândul său că îi urmează exemplul.
   Emerald se uita la el de parcă ar fi văzut un extraterestru.
       Emerald: Taehyung?
   Băiatul deschide ochii pentru "prima dată", fiind în cel mai credibil și dramatic mod posibil și imposibil surprins. ( Eh, ce vrei, doar e actor nu? ;)  )
       Emerald: Ce cauți aici?
   Taehyung ridică mâna, semn ca fata să privească în jur. Dintr-o dată se simte rușinată de întrebarea care nu avea pic de sămânță de logică.
      ?? : Voi doi sunteți cumva iubiți? Nu vă supărați că vă întrerup.
   Amândoi se întorc rușinați spre vocea din spatele lor, ca mai apoi să vadă o femeie mai în vârstă.
   Atunci aceasta realizează și le zâmbește politicos.
   Femeia: Vedeți voi... Eu mă ocup de templu. Sunt aici de ani buni iar uneori doar o privire mă poate face să înțeleg relația dintre 2 oameni. Vreți să verificați dacă vă potriviți împreună? Este o chestie de destin.
   Taehyung dă din umeri iar Emerald aprope că sare în sus de bucurie.
      Emerald: Dacă nu este niciun deranj, desigur!

   Aceasta își lasă jos micul rucsac ca să poată caută mai bine prin el, iar după câteva secunde scoate un mic păhărel de lemn cu o grămadă de bețișoare, fiecare având un mesaj.
       Femeia: Deci, am nevoie ca voi doi să stați unul în dreptul celuilalt.
   Ea apucă mâna fetei, dându-i micul pahar.
       Femeia: Întotdeauna ea ține prima paharul care conține bețișoarele, cu ambele mâini, iar băiatul trebuie să pună mai apoi și el mâinile deasupra.
   Când mâinile lor fac contact cu ale ei, ambii simt un mic șoc, o furnicătură, ochii pierduți în cei ai partenerului.
       Femeia: Totul bine până acum. Vreau să închideți ochii și când ajung la trei, scuturați paharul.
   Inimile lor băteau în același timp, pe același ritm.
       Femeia: Acum, vă rog! Gata! Un bețișor a căzut.
       Femeia: Puteți citi mesajul.
   Fără ca ei să mai aibă habar de ce, telepatic decid să privească femeia.
   Aceasta clipește de câteva ori.
       Femeia: Nu este nicio problemă dacă nu doriți să citiți. Faptul că sunteți pierduți în privirea partenerului spune suficient.
       Femeia: Fie ca Domnul să vă îndrume spre fericire.
   Amândoi spun multumesc femeii și se îndreaptă împreună spre ieșire.
   Femeia apucă biletul de pe jos și îl deschide.
   Starea ei de fericire se schimbă ca la 90 de grade într-una de frică și decide să îi privească pentru o ultimă dată pe cei doi care par atât de fericiți încât nici cea mai mare forță de pe Terra nu ar poate împiedica asta.
       Emerald: Sunt foarte recunoscătoare că am apucat să te întâlnesc din nou Tae. Nu știu dacă te interesează sau dacă și tu simți la fel, dar în curând am să mă mut într-un loc mai mare.
       Taehyung: Ce coincidență! Și eu la fel.
       Emerald: Serios? Încotro?
       Taehyung: Japonia.
       Emerald: Wow. Ce tare!! Când o să pleci?
       Taehyung: În seara asta.
       Emerald: Ce noroc. Dacă vrei să ști, Japonia este pe locul 3 în lista cu toate lucrurile pe care vreau să le fac.
       Taehyung: Are o listă cu dorințe? Trebuie să o memorez neapărat..  își spune în gând.
       Emerald: Da, iar pe locul 2 e să am propriul meu brand de haine.
   Băiatul nu o întrerupe, așteptând să continue cu lista.
   Din nefericire fata se oprește la nr. 2, iar zâmbetul acela radiant și ochii ei strălucitori ca două emeralde îl fac mai curios ca niciodată. Oare la ce se gândea?
       Taehyung: Deci? Nr. 1? Despre ce e vorba?
       Emerald: Dacă o să ne mai întâlnim în viitor, atunci promit că am să îți spun.
   Taehyung repetă încă odată cu grijă și cuvânt cu cuvânt totul.
   Cu toate că era prima fată care făcea ca el să se simtă în felul acesta, de parcă ar fi pe un nor dar în același timp cu picioarele pe pământ, știa în adâncul inimii că ea era prea bună pentru el.
   Merita mai mult decât putea să dea. Gândul că ea merita pe acel cineva care el nu putea fi îl omora puțin câte puțin, dar a-l dracu de rău.
   Nu dorea să o distrugă.. La fel cum el deja făcuse.
       Taehyung: Trebuie să plec.
       Emerald: Desigur... Ai un zbor de prins. Se pare că aici ne despărțim.
       Emerald: A fost frumos să te întâlnesc din nou totuși.
       Taehyung: Și mie mi-a plăcut. Mă bucură enorm de mult faptul că am avut ocazia să cunosc o persoană ca tine.
   Cuvintele acestea pentru el erau foarte importante. O comoară. Cuvinte atârnate de o ancoră și el legat strâns de acestea ca mai apoi ancora să fie aruncată cu tot cu Taehyung în cea mai adâncă mare, de persoane fără suflet și o inimă.
   Marea era tulbure, rece, cuvintele încălzindu-i sufletul dar doar când acesta permitea asta.
   Și cu asta drumul lor s-a separat,la fel și cei doi..
       Emerald: Tae! La revedere!
       Taehyung: Drum bun și ție Em!
   Băiatul putea doar să spere asta.
        .
        .
        .
        .
   Treceau zile după zile. Tae continua să își trăiască viața, ocupat cu business de peste tot globul.
   Căra cu el până și cea mai mică clipă petrecută cu fata.
   Iar să găsești pe cineva mereu a fost ușor, hell doar era jobul lui, dar pentru prima dată era dificil.
   Unde se afla?
  
   Timpul trecea, trecea...
        .
        .
        .
   Taehyung s-a întors la birou. Nici nu a apucat să închidă ușa că pune frână. În fața lui Yoongi.
       Yoongi: Surprise! (cât de mult m-am abținut să nu adaug și un motherfucker)
       Taehyung: Nu suntem prea mari pentru surprize?
       Yoongi: Niciodată! Mai ți minte vorbele bunicului?
   Taehyung se uită la Yoongi. Nu credea. Omul ăsta se pare că știe să zâmbească!
       Yoongi: Vreau să fiu sincer cu tine. Am pus băieți să te urmărească și cu asta am luat și o decizie.
   Yoongi îi oferă o invitație.
       Yoongi: Am o persoană care se ocupă cu haine, fashion mai bine spus. O să prezinte un show.
       Yoongi: Și eu tot am observat că și tu ai o pasione ascunsă pentru modă. Cred că ar fi cel mai bine să lucrăm împreună.
   Taehyung era fericit.
       Taehyung: Mersi! Și pentru invitație. Am să mă asigur ca pot veni.
       Yoongi: You're the star. Don't go forget this.
   Pe invitație scria Destiny.
        .
        .
        .
        .
     Lumini! Camere! Stil!
   Miliardari stăteau pe scaune în spatele lui, Taehyung fiind așezat printre primele rânduri.
   Yoongi era în fața lui, exact ca la prima întâlnire pe partea opusă, doar că de data asta o fată cu ochi verzi atât de frumoși încât nu îți dădeai seama dacă purta lentile și îmbrăcată într-un costul de damă negru și cu un tricou alb pe sub, stătea în dreapta lui.
   Fete frumoase, modele desigur, pășeau în fața lor. Odată ce ultima fata și-a terminat traseul, toată încăperea s-a stins pentru câteva secunde ca mai apoi o figură să se vadă în toată bezna și să se așeze pe fotoliul de piele din mijlocul încăperii. Luminile se aprind.
   Expresia lui picase complet. Chiar dacă trecuseră luni, fiecare detaliu al feței era de neschimbat.
   Mai puțin, ochii ei. Dar nu! Privirea pe care alegea să o arate și atitudinea pe care o emana.. atât de diferită..

   Yoongi rânjea la expresia băiatului. Fiecare mușchi din corpul lui se abținea din a nu țipa și din a începe să plângă. Era atât de confuz..
    Show-ul se termină, iar odată cu el și filmul lui Taehyung pare să fi atins finalul.

          - You have to bring chaos inside yourself in order to give birth to a star.
               - Mesajul bețișorului.

        .
        .
        .
        .
     Anneliesse: Ești bine?

   

      *The plot thickens*
              Send you all my love and also huggs🥺🖤🖤