Save me

-II- Lost in the Night

   Taehyung stătea confortabil pe fotoliul din piele, cuprins de anxietate la gândul ca el trebuia să apară pe ușă. Exact așa s-a și întâmplat.
   Yoongi a apărut parcă prin magie, purtând un rânjet dezgustător.
   Orice Taehyung, orice numai să nu își dea seama de ce simți.
      Taehyung: E ciudat să te văd lucrând cu o fată.
   Yoongi trece pe lângă acesta, așezându-se chiar pe partea opusă a mesei.
      Yoongi: Este chiar distractiv. Ar trebui să încerci și tu.
   Taehyung dă arogant din cap în semn de aprobare.
      Yoongi: De data asta unde te-ai mai pitit? Mi-a fost foarte greu să te găsesc.
      Taehyung: Tu căutai după mine?  Băiatul întreabă suspicios.
      Yoongi: Mi-am făcut griji.
   La răspunsul dat, Taehyung încerca cu greu să se abține din a nu izbucni în râs, dar slavă domnului reușește să își păstreze calmul.
      Taehyung: Ehh... Probabil că lumea asta nemernică nu mă vrea mort încă.
      Yoongi: Mă bucur să aud asta. Doar știi cât de mult ador să mă lupt cu o persoană care are aceleași abilități ca și mine. În viață e bună și o provocare.
      Yoongi: Mama ta ca întotdeauna a fost minunată când ți-a acoperit curul la ședință, dar am observat că presiunea o cam macină în ciuda faptului că o ascunde bine. Săraca de ea... Aaa da, ai mai vizitat-o și pe ea să vezi dacă e bine și să nu pățească ceva? Lumea in care trăim e una crudă, nu stii...
   Liniște. Taehyung privea în jos spre degetele cu care se juca în poală. Până la urmă reușește să dea o replică la vorbele lui Yoongi.
      Taehyung: Știi de ce oamenii în zilele acestea mor de inimă? Deoarece aceștia decid să se mintă în fiecare seară spunând că sunt bine. Dar înăuntrul lor, ei mor puțin câte puțin.
   Privirea lui era fixată pe ochii băiatului din fața lui.
      Taehyung: Sper ca într-o bună zi să nu ți întâmple asta, hyung.
   Mintea lui Yoongi era un tren de gânduri și sentimente.
      Yoongi: O persoană care deja a murit odată , nu o să îi mai fie teamă să moară și a doua oară. Dar când e vorba de cei care nu s-au întâlnit cu ea, crezi că o să aibă curaj să se bage?
   Mușchii lui Taehyung erau tensionați. Tot ce puteau face era să se uite unul la altul cu ură.
      Bunicul: Doar pentru că nu avem același sânge in vene, asta nu înseamnă că nu putem fi o familie. Se adresa mai mult lui Yoongi.
   Amândoi se ridică și se apleacă în semn de respect la persoana mai în vârstă care s-a așezat la capătul mesei, între cei doi.
      Bunicul: Părinții voștri s-au înțeles atât de bine încât au făcut până și afaceri împreună. Așadar, de ce există ura asta între voi?  Spune acesta înțelept.
   Băieții priveau in jos.
      Bunicul: Am sunat ca să vă spun că companiile voastre nu mai lucrează împreună de prea mult timp.
      Bunicul: De când părinții tăi au decedat Yoongi și tatăl tău la fel Taehyung, între cele două firme nu există decât ură.
      Bunicul: Sunteți adulți amândoi. Vreau să reveniți odată cu picioarele pe pământ și să reușiți să lucrați împreună. Nu îmi pasă de ce de ce vreți să creați, dar numai faceți ceva!
      Yoongi: Nu am nicio problemă. Întotdeauna am vrut să lucrez cu Taehyung. O să fie o mare oportunitate ca să clădim din nou prietenia. Dar nu știu despre Taehyung.
      Taehyung: Dacă hyung nu o să aibă o problemă, atunci mă bag. Și datorită faptului ca hyung e mai mare, el are mai multă experiență. Am să îl las pe el să fie lider.
      Taehyung: Este totul în regulă.. hyung?
   Yoongi a dat din cap zâmbind.
      Yoongi: O să am încredere în tine. Sper să nu regret.
   Știau amândoi ce are în capul celuilalt și nu se puteau abține să nu râdă. În ciuda faptului că nu doreau să lucreze împreună.. toată situația aata era comică.. Ei o găseau comică.
   Cum spune și proverbul "Păstrează familia aproape de tine, dar inamicii și mai aproape."
       .
       . 
       .
       .
      Mrs. Kim: Ai făcut?.. Ce? Chiar l-ai lăsat pe Yoongi să preia controlul?
   Femeia se mișca agitată.
      Taehyung: Pentru că nu vreau!
      Mrs. Kim: Ai înnebunit. Știi că băiatul ne urăște enorm.. Te-ai băgat singur în capcana lui, îți dai seama?
      Taehyung: Atunci mamă, poți să-mi explici ura asta? De când am fost copil nu am înțeles-o.
      Mrs. Kim: Nu vreau să te amesteci sau să pățești ceva.
      Mrs. Kim: Fă ceva!  Cuvintele ei îi pătrundeau lejer în inimă.
      Mrs. Kim: Și încă ceva. Mâine o să aibă loc o nuntă, vreau să te pregătești.
   Privirea ei îl făcea să se simtă mic copil pe lângă ea.
       .
       .
       .
   Mama lui l-a găsit plângând în colțul camerei. Tonul ei speria copilul de doar 6 ani.
      Taehyung: Yoongi hyung a zis că nu mai vrea să se mai joace cu mine și că mă urăște.
      Mrs. Kim: Șterge lacrimile! Ești băiat, nu îți e rușine? Nu trebuie să îți pese de el. Prietenul tău te urăște iar tu ar trebui să îl urăști.
      Mrs. Kim: Ești un băiat fără inimă, ea te face slab, ai înțeles?
       .
       .
       .
   În prezent, baiatul își privea mâinile.
      Emerald: Dar un lucru știu și anume că ești o persoană cu o inimă.  Cuvintele ei se luptau cu cele ale mamei sale, aproape făcându-l să își piardă cumpătul.
       .
       .
       .
   A doua zi, Taehyung privea în jur și zărea flori de toate culorile, atmosferă care îl făcea să se simtă uitat, odată ce privea mireasa. Aceasta se pregătea să arunce buchetul, asigurându-se că toate fetele erau atente la ea.
   Taehyung nu mai avea cuvinte. Era chiar ea. Privea cum fata avea pe chipul ei angelic unul dintre cele mai frumoase zâmbete, care puteau să omoare, iar lumea lui să se oprească în loc.
   Emerald încerca să prindă buchetul, iar Taehyung rămăsese blocat în privirea ei.
   Aplauzele l-au adus la realitate. Emerald era cutely bosumflată de simplul fapt că nu prinsese buchetul.
       .
       .
   Era seară. El nu știa ce să facă. Mintea lui era aglomerată cu imaginea fetei. Se întreba ce căuta acolo.
   Arăta superb. Îi tăia respirația. Părul ei puțin creț, lung și lăsat liber, machiajul natural care îi expunea naturalețea, rochia argintie care strălucea și pantofii  negrii mat se potriveau perfect. Inima îi sărea nebună în piept. Își imaginea atingerea lui pe pielea ei finuță.
   Timpul trecea, iar privire lor se întâlneau din când în când. Taehyung a decis să se apropie de platforma pe care mireasa avea să dea un speech când brusc cineva i s-a alăturat.
      Emerald: La inceput am crezut că mi se pare. Să ghicesc că o cunoști pe mireasă?
   Taehyung neagă.
      Taehyung: Trebuia să mă întâlnesc cu un prieten, dar când s-a văzut printre fete a dispărut.
      Emerald: La fel! Mireasa este una dintre clientele mele. Deoarece am ajutat-o cu rochia mi-a dat și mie o invitație.
   Taehyung o privea. Dintr-o dată luminile s-au schimbat. Mireasa terminase speech-ul, iar cuplurile se pregăteau să danseze pe melodia romantică.
   Privea spre el, dar băiatul încerca să nu pară evident.
      Emerald: Vrei să dansăm?
      Taehyung: Nu... dansez.. Și începe să râdă.
      Emerald: E ok. Trebuie doar să te iei după mine.
   Mâinile lui îi cuprindeau mijlocelul, iar mâinile ei erau situate pe umerii săi.
   Buzele lui tremurau puțin la gâtul expus. Dorea ca tot ce era legat de ea, finețe, simpatie, frumusețe, să fie conectate la el printr-un sărut.
      Emerald: Ești bine?  vocea ei îngrijorată îi tăie șirul de scene.
      Emerald: Ai dispărut atunci când am fost să aduc bandaje. Este totul bine?
      Taehyung: Îmi pare rău. Nu am vrut să te las așa.
      Emerald: Nu e vina ta. Doar îmi făceam griji. Dar mersi pentru mesajul lăsat. Drăguț💙
   Taehyung se roșea la față. Niciodată nu a crezut că o simplă hârtie cu cuvinte lăsate acolo anapoda puteau să o facă fericită.
      Emerald: Crezi în destin?
      Taehyung: Dacă cred?  spune confuz. De ce întrebi asta?
      Emerald: Pentru că eu cred. Și cred că e frumos. Exact cum doi oameni care trăiesc in lumi complet diferite și nu se cunosc pot să aibă destinul de a se întâlni din nou.
   Ochii ei puri făceau ca el să se simtă vinovat.
      Emerald: E fascinant cum o persoană poate să-ți schimbe întreaga lume. Din cauza acestor persoane poți vedea lucrurile din alte perspective. Nu crezi că viața e unică? Că ne testează?
   Taehyung nu raspunde. Niciodată nu gândise așa. Era periculos jocul. Mai bine era pentru amândoi dacă ar putea sa uite tot doar ca să nu amestece mai rău în dragostea asta..
   Dacă destinul nu îi ajuta cât timp trăiau, atunci pentru el raiul era doar o fantezie, o întâlnire imposibilă.

   
   💙 HaHah... Get it? Pentru ca Tae era sigur că Emerald o să ajungă în rai, iar el nu.. De câte ori am vrut să ne ducem la o persoană să îi spunem ce simțit cu adevărat dar nu am putut doar pentru că am crezut că nu suntem suficient de buni și că persoana aia e atât de specială pentru noi încât ne spunem in gând că merită ceva mai bun?💙
  🤍Say what you feel because someday its gonna be too late🤍