Who's The Vampire? ~ The Empire ~

Decisions

     După un timp de gândire care deja ma călca pe nervi, Damian a reușit sa îmi dea un raspuns cât de cât satisfăcător la întrebarea mea și în același timp deranjant.

- O sa rămân! Ai nevoie de cineva să-ți bage mințile în cap și emoțiile în trup.

- Prea bine. E alegerea ta, dar mi se pare pierdere de timp - am spus încercand sa nu par încurcată de vorbele lui. I-am zâmbit destul de provocator când am trecut pe lângă el urându-i "baftă". Nu a spus nimic. Nici nu ma așteptam, și-a întors doar privirea în așa fel încât sa nu ni se întâlnească privirile -

       M-am întors în camera mea din castel, destul de tulburată de vorbele rostite de el. Nu înțeleg cine se crede. Auzi, sa imi bage mințile in cap. Zâmbesc trist la acest gând. Mă gândesc doar la felul impunător al lui pe care l-am văzut acum și încerc sa nu ma pierd cu firea. Trebuie sa îmi revin, nu îl pot lăsa să distrugă tot ce am clădit, nu îl pot lăsa să imi intre în minte.

     Ziua începea, iar eu ma simt înfometată, pentru ca vânătoarea de  noaptea trecută nu a fost atât de reușită noaptea trecută. Acum nu pot merge în sat, e prea riscant. Oamenii deja s-au obișnuit cu atacurile nocturne ale animalelor, ziua ar fi un adevarat dezastru. Mai am rezerve, dar nu știu cât pot rezista. Îmi trebuie sânge proaspăt, cald, dintr-o vena pulsand. Numai la gândul ăsta simt cum mi se usucă gâtul. Mă hrănesc cu o sticlă de sânge destul de veche pe care o mai aveam prin cameră și decid ca e timpul sa îmi fac simțită prezența în castel. Nimeni nu știe cât sunt de înfometată, iar dacă un supus îmi va greși îmi va da și oportunitatea de a ma hrăni. Deși, slabe șanse să se întâmple una ca asta.

         Cobor scările castelului până în living unde îl anunț pe Silvester să adune toți vampirii din castel pentru un anunț, trebuie sa îl cunoască si ei pe Damian. Silvester părea sceptic în privința lui și e și normal, se simțea amenințat, el fiind vampirul meu preferat din acest castel, fiind cel de care toți ascultă când nu sunt eu. Îmi ascultă ordinele fără obiecții și pleacă, trecând pe langa Damian ca tocmai își făcu apariția în fața mea.

- Vai, vai! Exact la timp! - spun eu- trebuie săte cunoască și restul.

- Nu e nevoie de o adunare pentru mine.

- Nu, ai dreptate. Dar nu e pentru tine. E pentru restul vampirilor, nu vrea săse simtă cineva amenințat și să ajungeți să va sfîșiati între voi.

- Ah! Doar atat pot ei? Mă așteptam la mai mult decât la niște băieței nervoși gata sa ucidă oricând. Dar nu e problema mea.

- Damian, dacă ai vrut să rămâi ca săai de cine te lega ești bine venit sa pleci.

- Știu, doar ca nu scapi atât de ușor de mine - o spunea cu un calm care ma scotea din sărite și trebuia sa controlez asta, sa nu pară ca îmi pasă.

- Am înțeles. Atunci fă ce vrei, distreaza-te, fă-ți de cap. Aici ai tot ce vrei, doar cere - am spus eu cu un entuziasm jucat foarte bine încât să nu se prindă. A schițat un zâmbetîn timp ce priveain jos și aștepta vampirii să se strângă, vazandu-i treptat cum apar in încăpere.

    După câteva minute de așteptare, eram toți. Eram pregătită sa îi anunț șederea lui Damian în castel, chiar dacă ceilalți ori nu erau prea încântați ori erau deja plictisiți de acest ritual și preferau distracția cand vampirii decideau sa nu rămână aici, era o vânătoare pe cinste pentru ei.

- Mă bucur... - dar am fost întreruptă de Damian -

- Ba nu te bucuri, nu ai sentimente - râse -

- Te distrezi? Pot continuă?

- Te rog! - raspunse el facandu-mi semn cu paharul de whiskey pe care il ținea în mana.

- Mă bucur sa va văd pe toți aici si vreau săvă anunț ca avem un nou vampir printre noi. El este Damian

- Salut!

- Și chiar sper sa vă înțelegeți. Eu ma retrag acum, vă las să vă cunoașteți.

Damian pov:

      M-a lăsat aici cu toți necunoscuții ăștia, dar din fericire pentru mine nimeni nu pare interesat sa mă cunoască așa că mă întorc catre sticla de whiskey pe care am inceput-o și îmi mai torn un pahar. În timp ce imi torc băutura simt pe cineva cum se apropie de mine, ma întorc și mi se prezintă ca fiind Silvester. Un tip destul de impunator, care totuși nu ma sperie nici macar un pic, înalt cât mine, cu puțină barbă și  cu parul grizonat.

- Deci ești un fel de șef pe-aici? - întreb eu

- Ce te face să crezi asta?

- Ai venit să faci cunoștință cu mine chiar dacă nu mă placi evident. Oooh, stai puțin, cred ca îi ești un subaltern direct ei, un fel de sclav dar la nivel mai înalt. - îl vedeam deranjat de observațiile făcute, dar nu mă intimida.

- Nu știu cine te crezi să vorbești așa, e clar că o cunosti de ceva vreme, dar tind să cred ca ți-am luat locul cu stil. - am pufnit în râs când l-am auzit, tipul ăsta nu poate fi serios -

- Vrei sa spui că ce? Ești mai mult decat un sclav? Ca toți ceilalți?

- Relația dintre mine și domnișoara Eloise este una care implică o atracție fizică intensă.

- Vrei să spui că v-o trageți - o spun mai simplu, fiind obosit de toată fraza pompoasa rostita de tipul asta -

      Atunci am simțit cum o mână îmi este înfiptă în gât și cum amenințările din gura lui Silvester mă loveauin față.

- Ascultă, ratatule! Nu știu cine ești, dar Eloise e a mea. - și ma aruncă în partea cealaltă a camerei -

- Si ea măcar știe asta? - îl vad cum vine nervos spre mine, dar nu mai apuc să scot niciun sunet sau sa fac vreo mișcare ca sunetul unei voci ne distrage pe amandoi -