Who's The Vampire? ~ The Empire ~

Change her mindes

            Eloise pov:

- Ajunge! - strig la ei când mă întorc și îi văd deja cum se pregătesc să își împartă pumni unul altuia.

- Credeam că poți mai mult! - rosti Damian - Dar sclavul ăsta? Mi se face silă.

- Silvester te rog să pleci, lasă-ne să discutăm puțin. - Silvester doar încuviință și se supuse.

Mă poziționez în dreptul lui Damian și îl privesc așteptând niște explicații.

- Ce? O să mă dădăcești acum? 

- Damian... - dar nci nu i-am rostit bine numele că m-a întrerupt

- Bagă-ți bine mințile în cap și amintește-ți cine sunt! Nu-ți sunt servitor, nu am fost niciodată cațelușul tău și nici nu o să-mi asum rolul ăsta. Ți-o tragi cu ăla? Ce? Măcar te satisface?

- Ah, deci despre asta era vorba. Nu-ți cunvine, nu rămâne, simplu, ți-am mai spus-o. - Îl vedeam enervandu-se cu fiecare cuvant ce imi iesea pe gura si fara a mai putea spune ceva simt cum o mana imi intra in gat si ma izbeste de peretele din spatele meu, raman fara suflare cand se apropie enervant de mult de mine. As fi vrut sa ma sarute, dar probabil ca si-ar fi dat seama cat de lucida sunt.

- Rezisti? - imi sopti, mutandu-si ochii de pe buzele mele pentru a-mi vedea expresia. - Cat credeai ca o sa tina? Tu chiar ai crezut ca nu pot sa-mi dau seama? Nu ti-ai opri sentimentele, nu ai face-o, ar durea prea rau dupa ce ar trece efectul.

- Cum de ti-ai dat seama? - reusesc sa il intreb soptit. In ciuda a ceea ce imi doream eu, si-a retras mana, eu cazand pe podea.

- Ai uitat cine sunt si cat de bine te cunosc? Esti gata sa pleci din locul asta?

- Sa plec? - la asta chiar nu ma asteptam, a venit sa ma convinga sa las locul acesta in urma? - Despre ce e vorba? Cum adica sa plec? Sunt urmarita? Vanata?

- Nu... Nu mai esti, ti s-a redat libertatea. - il vad spunand asta cu privirea in jos

- Nu inteleg. Ai uitat ce s-a intamplat? Te-a parasit Kaira? Ai uitat de Emily, care pobabil a facut planuri pentru a ma elimina in tot acest timp? Stai sa lamurim ceva - spun eu turnandu-mi un pahar de whiskey - Tu chiar crezi ca eu pot avea incredere in tine?

- Eloise, te rog! Nici nu stii cate s-au intamplat dupa ce ai plecat, lasa-ma doar...

- E un "nu" si cu asta am incheiat discutia. Vreau sa pleci cat mai curand!

- Asta e? Ma dai afara? Incredibil! Esti incredibila! - exclama el cu un striga ce acoperea linistea din camera. - Nici macar nu vrei sa auzi ce am de spus. O sa iti scriu o scrisoare peste cateva zile, daca e bine asa.

- E chiar amuzant... Ne vedem dupa atata timp si tipam unul la celalalt. Ok, fie, spune ce ai de zis.

- Nici nu stiu de unde sa incep... Kaira a plecat la scurt timp dupa plecarea ta

- Ce a vrut atunci? Inca nu am inteles.

- Era parte din planul lui Emily, n-am stiut. - n-am spus nimic, asteptam sa continue. Imi tot evita privirea cand veni vorba de Emily, sper ca nu incearca sa imi ascunda ceva. - Ca veni vorba de Emily, ea... Nu mai ai de ce sa iti faci griji. Cand am zis ca ti s-a redat libertatea vorbeam serios. - am pufnit in ras -

- Da, sigur, de parca Emily s-ar razgandi batand din palme

- E moarta, Eloise! - striga la mine si ii puteam simti durerea din glas -

Am ramas socata, ma durea si pe mine, era mult prea greu de inteles ceea ce tocmai a rostit. Acea vrajitoare puternica de pe urmele mele nu mai exista, toate problemele mele s-au evaporat ca prin magie, ma simt libera, puternica, ma simt ciudat si nu inteleg ce se petrece.

- Eloise... esti bine? - ma trezi Damian din gandurile pe care le aveam.

- Da, doar ca nu ma gandeam ca momentul asta va veni atat de repede, ma gandeam ca vor trece sute de ani pana sa ma simt asa.

- Si acum esti dezamagita?

- Nu, in niciun caz... sper doar sa nu fie vreun truc de-al tau?

- Serios, Eloise? Crezi ca mi-as fi riscat viata cautandu-te in neantul in care ai disparut? Crezi ca ti-as fi riscat tie viata in felul asta? O sa raman aici doar de dragul tau, poate asa iti demonstrez ce intentii am. 

Era riscant pentru mine, dar daca e onest, daca asta e adevaraul, nu va mai trebui sa fug de acum inainte.

- Deci? Ce spui? 

- Cred ca poti ramane in cazul asta. Poti... sa-mi spui cum s-a intamplat?

- E o poveste lunga, pe scurt s-a sinucis. Lumea din jur punea prea multa presiune pe ea, plus cautarea ta, cum ca ai fi un pericol... s-a otravit.

- Eu... chiar, chiar nu stiu ce sa zic. E... a fost... vina mea? - spun printre lacrimi in momentul acesta - Damian observa si ma lua brusc in brate, imi era dor, atat de dor de asta, de mirosul lui, de el, de tot.

- Nu a fost vina ta, nu te gandi o secunda la asta. La naiba cu toti, Eloise, suntem liberi acum. Atat de liberi, cand a fost ultima data cand te-ai simtit asa? - ma uitam la el intelegand cu greu cuvintele rostite.

O zi atat de plina, plina de speranta, de bucurie, de sentimente ascunse, dar si frica, de tristete, de lucruri greu de inteles. O zi prea plina pe care o sfarsesc acum in bratele de mult pierdute ale lui Damian. 

"Ce nu stiu protagonistii seriei e ca aventura lor abia a inceput si ca acel minunat castel are sa le devina una dintre cele mai mari piedici. Un castel in care peretii chiar au urechi sa auda o tradare inca de cand e la inceput."