strippers || vmin

- 6 -

—Domnule Park, ce spuneți despre această idee?

Jimin avea privirea fixată în gol, mintea lui fiind complet altundeva.

—Domnule Park, se aude din nou vocea respectivă.

Într-un final, blondinul își ridică privirea, fiind ușor surprins de unde se afla. Nu știa cum și de ce se gândea la așa ceva în asemenea momente. Nu avea voie, nu-și permitea, era doar o greșeală și trebuia să șteargă această amintire.

—Părere.. Oh, da. Totul mi se pare minunat. Afacerea ar avea mai mult succes cu mai mult spațiu pentru lucru, iar de aceea, mărirea clădirii în acel mod mi se pare mai mult decât perfectă.

Scăpase ușor dintr-o situație jenantă, imediat întâlnirea fiind gata, toată lumea ridicându-se de pe scaunele lor, părăsind încăperea.

Blondinul rămase în același loc, privind în gol pe geam, mintea lui fiind complet pierdută in amintirile de seara trecută. Rușinea lui, dar și ura erau combinate, dublu chiar, nu știa cum sa rezolve acest lucru, cum să o împace pe fată, dar și cum să se ascundă cât mai mult de roșcat.

Îl disprețuia. Foarte mult. Niciodată nu își făcea o părere după puține zile de când se cunoștea cu cineva, dar reușise să îl enerveze atât de rău pe Jimin doar cu simpla lui prezență.

Ușa se deschide, în încăpere intrând Kath, Jimin simțindu-i prezența lângă el. Obrajii lui capătă o nuanță roșiatică, mutându-și privirea în alta parte, rușinea acaparându-i întreg corpul.

— Jimin.. nu trebuie să te simți așa față de mine.. îi spuse aceasta, mâna ei ajungând pe umărul blondului. Ca de fiecare data, Kath încerca să îi fie aproape, fiind în aceeași postura de mai bine de 5 ani. Prietenia dintre ei doi era unica, deși aceasta mereu a simțit mai mult pentru el, niciodată nu a vrut sa strice o prietenie pură pentru niște amărâte de sentimente.

— Te-am dezamăgit, Kath. Te-am mințit și ți-am ascuns adevarul timp de atâția ani.. Nu voiam sa afli așa. Nu de la un neno-..

Nu apucă să termine, că pe ușă apare roșcatul, un zâmbet victorios fiind pe buzele lui. Mesteca gumă, Kath fiind complet absorbită de postura sa, parându-i-se un lucru extrem de atractiv.

— Vorbeam de lup, iar lupul la ușă. Ieși afară.

— Nu vreau, Jimin.

— Pentru tine domnul Park. Nu mai e loc de apelative d-astea între noi.

— Nu vreau să-ți zic așa, continua sa se contrazică cu blondul, trecându-și limba printre buze pentru a reuși sa le umezească, simțind cum erau uscate.

Jimin se enervează mai rău atunci când simte acel sentiment atât de nefamiliar, ciudat și scârbos în același timp. Un mix de sentimente, mai ceva decât cel anterior. Înghite în sec analizându-i absolut orice pas pe care îl făcea.

— De cât timp ?

— De cât timp ce, Jimin?

— De când vii la club, îi răspunse sec acesta.

— De mai bine de 3 ani. Țin să spun că ai niște dansuri uimitoare. Bă chiar veneam pentru tine.

— Culmea cum de atâția ani n-ai reușit să intri la clasa VIP, îi răspunde blondinul, ridicându-se de pe scaunul din capul mesei din sticlă, aranjându-și sacoul.

Kath nu știa ce să zică, era la mijloc între cei doi. Era dezamăgită, dar în același timp se simțea ușurați deoarece aflase într-un final așa zisul secret. Bănuia de mult timp că ceva nu era în regulă, Jimin mereu dispărea seara din senin, iar de fiecare data avea aceeași placă, "era obosit".

— Nu știu unde încerci să mă lovești, dar clasa VIP.. Oricine poate intra acolo, îi răspunse roșcatul, așezându-se pe unul dintre scaunele din piele neagră.

— Știu, se intra ușor, dar tu ești incapabil.

— Domnilor, va rog.. să vă calmați. Suntem la munca, nu se fac lucruri din astea aici. Sunt lucruri personale care trebuie discutate în afara programului, își făcu curaj fata, vocea ei trecând treptat de la una timida, la una încrezătoare.

— Kath. Nu te privește. Du-te și vezi ce fac angajații, iar noi doi vom continua discuția "în afara programului".

Blondul aproape că tremura de nervi. Tot corpul era acaparat de acest sentiment, își dorea sa îl dea afara in clipa aceea pe Taehyung din companie, dar un contract, rămâne un contract. Blondinul a oftat lung și apăsat, trecându-și o mână prin părul moale, proaspăt spălat. Nu reușise să doarmă toată noaptea, mintea îi era inundată cu tot felul de prostii.

O privi pentru ultima dată pe Kath, într-un final fata înțelegând ca era momentul să părăsească camera. Jimin își îndreptă atenția către roșcat și făcu doi pași către el, pași apăsați și rapizi. După un moment de tăcere și plănuire a ceea ce voia să zică, își făcu curaj.

— Noi doi nu suntem prieteni, nu o să fim vreodată. Să nu te mai prind la club, spuse pe un ton jos și apăsat, degetul său arătător fiind pe pieptul lui Taehyung. Acesta nu a avut nicio reacție, ba chiar a pufnit amuzat de toată situația.

— De ce să nu mai vin? Chiar mi-a plăcut dansul.. nu cred ca vrei sa îți dezamăgești clienții, așa-i? încercă roșcatul să îl sfideze pe băiatul din fața sa.

Jimin își dădu ochii peste cap la cuvintele prostești pe care le scotea pe gură individul și plecă din încăpere rapid, direct în biroul său. Trânti ușa în urma sa, urmând să o încuie. Se îndrepta către oglinda pe care o avea pe perete și începu să își aranjeze ba părul, ba cămașa, ba sacoul, orice găsea doar ca să își distragă puțin atenția de la gândurile din capul lui. Se simțea copleșit de situație, simțea ca nu avea deloc control asupra ce se întâmpla și ce urma să se întâmple, ceea ce îl speria din cale afară.

— Oamenii ca el nu merită absolut nimic. Este un nenorocit, incapabil de a avea vreo emoție pozitivă sau măcar o picătură de empatie pentru tine, spuse blondinul reflexiei sale, pe un ton șoptit, dar aceste cuvinte nu au reușit să îl calmeze aproape deloc.

Dintr-o dată, la ușă se aud pași apăsați, imediat o bubuitură în ea, cineva care voia să intre în birou. Jimin, simțind cum nervii săi creșteau mai mult atunci când cineva îl deranja în momentele sale cele mai vulnerabile, se duse la ușă într-o fracțiune de secundă și o deschide.

— Daca ușa este încuiată, nu îți dai seama ca trebuie să mă lași dracului în pace? spuse rapid, tonul lui fiind ca un fulger, dar expresia sa deveni albă atunci când observă cineva era la ușă.

bunaa! nu știu câți dintre voi mai așteptați acest capitol sau chiar continuarea acestei idei, dar am recuperat contul și am zis să fac asta, de ce nu? sper să vă placă și să continui să vă mai încânt cu capitole!