strippers || vmin

- 2 -

Totul decurgea conform contractului. Se putea observa din privirile blondului cât de bine se simțea în urma noilor îmbunătățiri la companie. Nici nu se obosise să citească tot, de aceea l-a pus pe roșcatul din ziua precedentă să îi explice pe scurt ceea ce urma sa se întâmple.

Jimin, îmbrăcat la patru ace cu un costum negru, era urmărit peste tot de asistenta lui, ce se vedea că era îndrăgostită pana peste cap de el. Acestuia nu îi păsa, deloc. Putea avea orice fată voia, chiar avea de gând să o ducă și pe ea în pat. Până la urmă o avea alături de el de când a început afacerea ce nu a putut fi continuată de părinții lui.

—Kath, programează o întâlnire cu șeful companiei ce ne sponsorizează.

—Mhm.. pentru când?

—Maine, la ora 12. Am o fereastra și vreau sa discut puțin cu minunatul domn ce a reușit să ne ajute, îi răspunse blondinul, aranjându-și ceasul de la mână. Un ceas negru, fiind înconjurat de pietricele de diamant. Chiar dacă domnul Park era o persoana bogată din cale afară, nu se arăta niciodată ca una. De fiecare dată purta lucruri mici, aproape nesemnificative, ce nu îl scoteau în evidență. Nu suporta să iasă în evidență prin lucruri materiale, ba chiar îl enervau persoanele de genul.

Tuși scurt având mâna la gură și se uită în oglinda de pe dulap, aranjându-și părul blond, pufos.

Ieși din cameră, nu înainte de a face cu ochiul fetei, aceasta roșind imediat în obraji. În drumul său spre sala special amenajată pentru modelele ce erau fotografiate, nu ezită să salute în modul său arogant dar și sexy fiecare angajat, nou sau vechi. Intră în cameră, modelele erau împrăștiate în toată încăperea, unii erau pregătiți pentru proba de haine, alții pentru machiaj, iar ceilalți pentru fotografii. Acest lucru aduse un zâmbet larg pe buzele blondului. Câți bani o sa iasă pe urma fundurilor ăstora, își spuse în minte.

Gândurile îi fură întrerupte de o figura nouă, ce se plimba de la un model la altul cu o foaie în mână.

Jimin se strâmbă. De la depărtarea aceea nu putea să observe și să deosebească clar chipul noului "membru" dacă ii putea spune așa.

—Mă scuzi, spuse și se îndreptă spre el, îl bătu pe umăr și îl întoarse cu fața la el. Rămase surprins, ce caută aici? Ce naiba faci aici? Nu ai spus ca va trebui să faci și tu parte.

—Asta afirmă faptul că tu într-adevăr nu ai citit tot contractul. Vrei sa îți spun ce ai omis? Eu va trebui de acum sa lucrez împreună cu tine, amândoi vom fi șefi în această companie.

Jimin aproape că se înecă cu aer. Fața lui devenise roșiatică și îi făcu semn spre biroul lui, ezitând faptul că mâna lui strângea încheietura roșcatului, trăgând-l după el pana în birou.

—Ce naibii vrei să spui prin "amândoi vom fi șefi la această companie"?! repetă cuvintele ce i se repetau în minte de ceva minute bune.

—Calm blondinule. Nu o interpreta ca și cum ți-am furat compania, că nu e așa. Prin acel contract ai acceptat să ne unim companiile, iar de acum, va trebui să împărțim acest birou drăguț, făcu cu ochiul lui Jimin și se trânti pe canapeaua din piele neagră ce era puțin depărtată de birou. Ar cam trebui să schimbăm lucruri pe aici. Ce ar fi sa începem cu canapeaua? Nu suport acest material, se lipește de piele.

—Ieși dracului din biroul meu! se răsti blondul și nu ezită sa se apropie brusc de roșcat.

—O haide, nu sunt o persoana așa rea.
Putem deveni prieteni, se ridica de pe canapea și se îndreaptă spre băiat, aranjându-și sacoul. Poate chiar mai mult decât prieteni, îi spuse cu o voce joasă, ce părea mai groasă decât cea pe care o avea cu adevărat, mâna lui fiind pe umărul blondinului. La fel ca Jimin, Taehyung putea obține ce voia, la propriu.

—Cum ar fi frați? Nu mersi, își dădu ochii peste cap și își mută mâna pe spatele lui Taehyung, împingându-l spre ușă. Acum ieși, roșcatule.

—Taehyung. Mi-ar face placere sa ne cunoaștem mai bine, draga...

Blondul tuși scurt și își rosti numele, privind noul "șef" ce își linse buza, plimbându-și privirea pe tot corpul acestuia.

Trebuia să recunoască cândva, corpul lui Jimin era al naibii de atrăgător. Taehyung ar fi dat orice numai ca să ii vadă puțin din acesta. Analiza fiecare parte, de la cap, pana la picioare. I se imprimase în minte cât de pufoasă părea podoaba capilară, în ciuda fixativului ce era destul de evident peste părul blondin al băiatului. Pe Jimin mereu îl deranja faptul ca trebuia sa stea îmbrăcat formal. Voia să pară atrăgător, i se spusese de foarte multe ori că un costum și părul aranjat îl fac sa arate al naibii de atrăgător.

Privirea lui Taehyung se opri pe picioarele băiatului, mai exact la coapse. La naiba.. își spuse în minte roșcatul. Materialul pantalonilor de stofă era mulat peste mușchii coapselor băiatului.

—La ce te uiți? rupse blondul liniștea deodată.

Roșcatul doar își scutura ușor capul și spuse un "la nimic" și ieși din încăpere, având grijă să îi arunce o ultima privire lui Jimin.