1095 de zile

Capitolul 3

—Margo, ești acasă? Kamelia închide ușa în urma ei și înaintează în locuință.

Intră mai întâi în bucătărie, apoi în sufragerie și pe urmă în camera ei. Nici urmă de ea. Sigur se află în atelierul ei, își spusese în sinea ei.

Avusese dreptate, persoana pe care o căuta, era plină de vopsea, cocoțată pe un scaun de bar și aplecată peste șevalet, fiind concentrată la ce picta. În încăpere domneau ca de obicei melodiile vechi, acompaniate, de această dată, de zgomotul produs de ploaia care se lovea fără milă de pereții din sticlă ai atelierului. Kamelia se apropie de casetofonul vechi, clasic, și îl opri pentru a-și face observată prezența. De îndată ce muzica fu oprită, Margo se întoarse și își ținti prietena cu ochii ei negri. 

—Salutare, salutare! salută Kamelia, oprind tăcerea și sentimentul de intimidare dat de privirea brunetei. 

—Bună, îi răspunse și ea cu vocea răgușită și abia auzită. 

—Am vești bune! exclama Kamelia entuziasmată. Margo își înalță sprânceana în așteptarea veștii. 

—Am luat postul! sare ea în sus. 

—Oh, Kam, asta e super! se repede și ea spre prietena ei pentru a o îmbrățișa. 

—Știu! Mi-am dorit atât de mult să lucrez aici. Îți vine să crezi? Este cea mai bună clinică din oraș. După atâta amar de vreme și atât de multe nopți pierdute învățând, am reușit!! continuă visătoare.

—Știi ce înseamnă asta? Că în seara asta îți sărbătorim reușita. 

—În regulă, în regulă, dar o facem în stilul meu, sinceră să fiu m-am plictisit de stat în fața TV-ului tău cu un bol de floricele în brațe. 

—Vreau să fiu și eu o dată drăguță și tu insinuezi că sunt plictisitoare, răspunde Margot îmbufnată. 

—Draga mea, dar nu insinuez nimic, știu că ești plictisitoare.

**********

Margot

Două ore mai târziu suntem în fața unui club de fițe din apropierea Berlinului. Mă simt mult prea extravagant îmbrăcată și aranjată pentru gustul meu, dar evident, atunci când Kam a spus că vom petrece în stilul ei, se referea și la haine, după spusele ei „cu o cămașă plină de vopsea și pensule pe post de accesorii, nu poți agăța un tip", iar cum prietena mea pare că e surda și nici nu vorbim aceeași limbă, nu a înțeles că nu vreau să „agăț" pe nimeni în seara asta, iată-ne aici gata să petrecem. 

—Haide să intrăm! mă îndemnă ea veselă. 

—Mergi tu prima, spun fără tragere de inimă.

La intrare observ o femeie care își scoate atât sufletul cât și cina pe trotuar. Imediat ce intrăm, căldura, fumul de țigară combinat cu miros de transpirație și parfumul ieftin mă lovesc din plin.

Întotdeauna am urât asta, cu toate că, cu ceva timp în urmă eram o împătimită a cluburilor, am urât persoanele pe care le întâlneam în ele, fiind mai mereu bărbați libidinoși care cred că achitarea unei băuturi, e totodată în mod magic și misterios și taxa pentru a o lua acasă pe nefericita care o va bea. Kamelia mă trage după ea înspre bar înainte ca unul din acei bărbați mai sus menționați să mă înhațe într-un dans al împerecherii, care, are el impresia, este foarte sexy. 

—Bună seara doamnelor! Cu ce vă pot servi? Întreabă barmanul, iar energia lui neobișnuită pentru ora asta, mă obosește instantaneu.

 —Două shot-uri de tequila, cere a mea prietenă și văd cum îi face o analiză rapidă bărbatului din fața noastră, care fie vorba între noi, e destul de frumușel și îmi dau seama că din punct de vedere fizic îndeplinește mai mult de jumătate din lista „bărbatul perfect/prinț pe cal alb" a lui Kam.